Scriu cu fluturi ce cad, după ploaie
În stilou s-a uscat demult cerneala
Am început să am încredere doar în cenușă
Continui să-mi ascund lacrimile din inimă
Pentru că din nou mi-am răscolit amintirile.
Curcubeul e ca un înger căzut în iad
Lacrimile cad pe obraz uscându-mi ura
Transformându-mi viața în cea mai nulă concluzie
Suferința nu poate pune stăpânire pe mine.
