Băiatul de la cafenea

Capitolul 3

Cu sufletul la gură am sunat-o pe Dia. Abia aşteptam să aud ce sfat îmi dă în legătură cu acest mesaj.
Linie ocupată...bineînțeles ! Vorbeşte cu Andrei
Am aşteptat până m-a sunat înapoi.
- Da, Anastasia ! Ce s-a întâmplat ?
- Nuuuuu o să-ți vină să crezi !
- Spune mai repede ! Sunt curioasa.
- Am primit un mesaj de la Erik. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !
- Aaaaaaaa, nu pot să creeeeeeeed !
- Ți-am zis eu. Acum ce fac ? Ce îi răspund ?
Am reformulat cuvânt cu cuvânt din cele spuse de Erik.
- Suna-l ! O să fie fericit să vadă că şi tu simți ceva pentru el.
- Ok ! După ce vorbesc cu el o sa te sun.
Îi salvez numărul în telefon cu numele " Băiatul de la cafenea" . Îl sun.
Mi-a închis. Ce e îneregulă cu el ?
2 secunde mai târziu sună :
- Bună, Anastasia Popescu !
- Bună, Erik...
- Erik Adamescu !
- Bună, Erik Adamescu !
- Ce faci ? De ce ai reacționat aşa greu la mesaj ?
- Păăiiiiii... a trebuit să o ajut pe mama cu nişte hârtii. Tu ce faci ? (a trebuit să mint, nu puteam să-i spun că săream într-un picior de fericire )
- Mă chinui să îmi fac ceva de mâncare. Lăsând asta... te-au deranjat cele spuse de mine ?
- Sincer ? Nu ! Adica...şi tu îmi placi. Nu ştiu de ce, dar îmi placi. Ştiu că eşti mai mare decât mine cu doi ani, dar mai ştiu şi că dragostea nu are vârstă !
- Îmi place cum gândeşte o fată de 16 ani.
- Am 15, fac 16 pe 26 septembrie.
- Îmi cer scuze, Anastasia !
- Poți să-mi spui Sia !
- Sia...îmi plac la nebunie ochii tăi !
- Mulțumesc ! Nu am mai întâlnit un băiat ca tine până acum.
- Un băiat ca mine ?
- Da ! Un băiat ca tine. Un băiat care să-mi facă mereu complimente chiar dacă în clasa a 9-a m-a văzut in ipostaze jenante, aveam un stil vestimentar oribil şi nu ştiam să mă machiez. Îți mulțumesc !
- Tu nu înțelegi ! Pentru mine nu trebuie să ai haine de firmă, să te machiezi nu ştiu cum, să faci orice ca situațiile jenante să fie uitate. Eu te plac pentru că eşti tu. Chiar dacă ai alt stil vestimentar, alt machiaj, tu ai ramas la fel. Când erai clasa a 9-a te urmăream din umbră şi nu ți-am spus niciodată ce simt.
- De ce ? De ce nu ai făcut-o ?
- De ce ? Pentru că erai boboacă. Cine ştie ce credeai despre mine. Nu voiam să-ți faci o impresie greşită despre mine şi nici eu nu voiam să-mi fac o impresie greşită despre tine.
- Uite ! Alt motiv pentru care îți mulțumesc ! Nu ai vrut să grăbeşti lucrurile. Te-ai gândit la mine şi ce urma să se întâmple.
- Nici fetele de clasa a 12-a nu au dat dovadă de maturitatea de care ai dat tu dovadă în aceste momente.
Cred că ar trebui să te las. Noapte bună, Sia !
- Noapte bună, Erik !
Imediat am sunat-o pe Dia. I-am povestit toate cele întâmplate. Devenea puțin geloasă pe mine pentru ca Andrei nu i-a vorbit aşa niciodată. Ne-am luat rămas bun, urmând ca de dimineață să mergem împreună la liceu.