Alaska

1.

După ce am făcut cunoștință cu Alexander, acesta m-a condus în camera mea.
Aș fi zis ca sunt surprinsă , dar văzusem restul casei lui, așa că mă așteptam.
Camera era mare, și luminoasă, asta datorita peretelui de sticlă pe care pur și simplu îl ador. Aveam un pat mare, cu baldachin în care încăpeau 4-5 persoane lejer, cu lenjerii albe, lemnul patului fiind negru, un covoraș pufos era întins în fața patului.
Aveam un birou mare, negru, pus în derapta gemului uriaș și o masa de toaletă, aceasta fiind singura piesă de mobilier albă.
Erau doua uși negre, despre care am presupus că duceau la dressing și baie.
Weekendul a trecut destul de repede, dar totuși am avut timp să mă obișnuiesc cu casa și să înțeleg sistemul de învățământ de aici.
Eu eram în liceu (senior high school) în primul an (freshmen).
Eram deja înscrisă la un liceu destul de bun din apropiere, la profil real, având ca materii obligatorii matematică, științe, engleză, arte și sport, iar ca materii obționale îmi alesesem teatrul, muzica și dreptul.
Chiar acum puneam la punct ultimele detalii și îmi terminam de făcut ghiozdanul.
Ușa camerei se deschide pe ea intrând Alex, căci așa mă rugase să îi spun, care venise să mă cheme la masă.
Am coborât scările și am intrat în bucătărie ca să verific dacă mama are nevoie de ajutor.
-Alaska, ce bine că ai întrebat. Fi, te rog, drăguță și pune masa, spuse ea întorcându-se la ce avea de făcut.
Scot tot ce trebuie din dulap și aranjez farfuriile, tacâmurile și paharele.
Întreb dacă mai am ceva de făcut, apoi, aflând ca nu mai e nimic cu care aș putea ajuta, decid să ies în curtea din spate.
Decisesem ieri că aceea era partea mea preferată din toată casa.
Avea o piscină care se termina la marginea unei prăpăstii, din ea putându-se observa un peisaj absolut minunat. În piscină se putea intra și dinăuntru, la subsolul casei, în afară de asta, era un grătar destul de mare, o masă,în cazul în care luam cuna afară pe timpul verii și câteva șezlonguri, toate acestea fiind așezate pe un gazon perfect îngrijit.
M-am așezat pe unul dintre șezlongurile puse în jurul piscinei și am admirat cerul înstelat.
Mă gândeam la tot ce se putea și, în același timp, la nimic.
Mă gândeam cum viața mea a luat o întorsătura de 180 de grade în doar câteva săptămâni, la faptul că mă înțeleg cu Alex mai bine decât aș fi crezut că mă voi înțelege cu tatăl meu vitreg.
Ideea că am o ocazie la care puteam doar să sper când locuiam în România mă încânta și mă speria în același timp.
Vocea mamei mele îmi întrerupe șirul gândirii.
- Alaska, vino la masă, te rog.
-Vin imediat, mama.
-Ok, te așteptăm.
M-am ridicat de pe șezlong cu gândul de a mă întoarce mai târziu și am intrat în casă.
Dupa ce ne am așezat la masă Alexander a spart tăcerea.
-Și, Alaska, ești gata să începi liceul?întreabă el încercând să pornească o conversație.
-Așa cred, sper să-mi fac ceva prieteni mâine, răspund ușor nesigură.
-Sunt sigur că toată lumea o să te adore, îmi spune sigur pe el, pe un ton încurajator.
-Uhm, mulțumesc, raspund roșind.
Cina a durat mai mult decât mă așteptam așa că am decis să merg direct în camera mea și am adormit la câteva minute după ce m-am trântit în pat.

Păsările ciripeau, soarele pătrundea încet printre draperiile trase și alarma suna cu melodia mea preferată, în realitate glumesc, dormeam liniștită și aveam un vis cu Luke Hemmings când mama a deschis ușa trântind-o de perete și m-a trezit.
-Alaska, trezirea e prima ta zi de liceu, somnoroaso!
-Dar, mama, încă cinci minute, te rog, am zis deschizând ochii doar puțin și ridicându-mă leneșă în șezut.
-Nici un dar, domnișoară, ridică-te sau pierzi autobuzul!a spus ea pe un ton ușor ridicat.
-Tee rooog, am implorat smiorcăindu-mă pentru încă câteva minute de somn liniștit.
-Nu se poate, îmi pare rău pentru tine, dar trebuie să ajungi la școală, doar nu vrei să întârzii în prima ta zi de liceu.
-Off, bine, ma las păgubașă după câteva încercări de a rămâne în patul meu călduros.
Mă ridic dupa aproximativ 5 minute și mă pregătesc pentru școală.
Am decis că azi ar trebui să mă îmbrac cât mai simplu, așa că doar am tras rapid pe mine ce mi-a picat în mână.
Am coborât scările în fugă, am luat pe drum un măr din fructieră, mi-am salutat mama și tatăl vitreg și am plecat spre școală.
Odată ajunsă în curtea liceului am observat o fată roșcată țopăind spre mine.
-Hey, bună, tu ești fata cea nouă nu? De unde vii? E zăpadă unde ai crescut tu? Știi, am văzut zăpadă doar odată, dar mi-a plăcut fooarte mult, spuse ea fără să se oprească nici măcar o secundă pentru a respira, nu înțelegeam de ce are atâta energie, având în vedere că este prima zi de școală, dar micuța roșcată cu pistrui și ochii atât de albaștrii încat am avut impresia, pentru câteva secunde că privesc,din nou, laguna albastră din Malta, pe care o vizitasem cu un an în urmă părea o companie întradevăr plăcută.
-Ah, bună și ție..., am spus lăsând propoziția în aer deoarece încă nu îi știam numele.
-Eu sunt Eol, "ca zeița vântului" am gândit.
-Eu sunt Alaska, am spus ușor rușinată de numele meu puțin ciudat. Nu înțelegeți greșit, îmi iubesc numele, dar uneori când mă prezint îmi amintesc că este unul destul de neobișnuit.
-Ce nume interesant, exclamă ea părând cu adevărat încântată că are o prietenă cu acest nume.
-Și numele tău e interesant, Eol, ca zeița vântului.
-Mda, ai mei sunt interesați de chestiile astea.
-Păi, înțeleg de ce, mutologia este interesantă.
-Poate că este, când la tine în casă nu se vorbește doar despre ea, a spus pe un ton ușor amuzat.
Am chicotit fără să îmi dau seama pentru ca aceasta Eol îmi ridicase brusc moralul, presimțeam că o să devenim în curând prietene foarte bune.
Am continuat să vorbesc cu ea tot felul de chestii mărunte, cum ar fi să verificăm dacă avem ore împreună sau dacă avem dulapuri apropiate.
-Și, tot nu mi-ai spus din ce țară vii.
-Eu vin din România, e o țară în Europa, probabil nu ai auzit de ea.
-Glumești? Mama mea s-a născut acolo, a spus ea pe o română aproape perfectă.
Am rămas șocată, la asta nu mă așteptam.
-Închide gura, draga mea, intră muște, spuse ea, urmând ca noua mea prietenă să izbucnească în râs.
-Da, bine, am răspuns prefăcându-mă supărată.
-Hey, îmi pare rău, te rog, nu te supăra pe mine, glumeam, serios, și n-am mai rezistat, am început să râd haotic, când am vazut-o așa îngrijorată că și-ar putea pierde noua prietenă.
-Măi, chiar îmi făceam griji că aș putea să pierd prietenia cu tine, reao, a spus ofticată.
-Hey, Eol, am auzit o voce de băiat din spatele meu.
Întoarcem amândouă capul simultan, ea sărind efectiv să îl îmbrățișeze pe băiatul cu ochii verzi și păr șaten tuns ca majoritatea băieților din ziua de azi. Era înalt, cam 1.85, și destul de mare, puteam să pun pariu că face sală.
-Hey, eu sunt Derek, a spus întinzând mâna spre mine
-Alaska, mă prezint răspunzând gestului lui.
În momentul în care mâna mea a făcut contact cu a lui am simțit un val de electricitate traversându-mi corpul, respirația mi s-a tăiat și am simțit cum toată coloana mea se umple de furnicături.
-Încântat de cunoștință, Alaska.