Mansarda I

2.Coşmarul

Şi iată-mă acasă...pregatit de culcare. Totul pare cât se poate de normal. Mă întind in pat,nimic ciudat...si...adorm. În acea noapte am avut un coşmar: se făcea ca eram într-un bloc,urcam nişte trepte si am ajuns într-o cameră întunecată. Auzeam tot felul de voci:ajută-ne,vreau sa mor,aici s-a terminat. Aceste voci pe care le auzeam nu aveau nicio legatură în ceea ce spuneau. Dintr-o dată se făcuse linişte;nu mai auzeam nicio voce...si apoi brusc vad o tânară ce stătea lângă mine.
-Pot să te ajut cu ceva? Am întrebat-o. Însă,ea nu mi-a raspuns nimic. Începu-se să plângă. În acel moment îmi era milă de ea. Femeia îsi lua-se un scaun lângă ea. Am întrebat-o ce face cu scaunul. Nu mi-a răspuns nimic. Se urca-se pe scaun,iar în mână ţinea un ştreang. Ce ai de gând sa faci? Nu mi-a raspuns nici de această dată. Şi-a pus şteangul de gât,eu urlam la ea, era groaznic. Dădea din picioare ca să dărâme scaunul si aşa...se spânzura-se. Mă uitam insistent la cadavrul ei. Şi dintr-o dată văd un diavol cu copite şi coadă lungă. Diavolul răgnea de bucurie:
-Aceasta e a meaaa! S-a apropiat de spânzurată şi începu să mănânce din ea. S-a apropiat de mine şi m-a atacat,lovindu-mă cu gheara enormă. În acel moment ma trezisem din somn. Am pus mâna pe cearceaf crezând că am făcut pipi pe mine de frică. Am a prins lumina şi m-am dus la bucatarie să îmi pun nişte lapte la încălzit. În acel moment am văzut o urmă mare de gheară pe mâna mea. Simțeam că trebuie sa urlu. Iar eu nu puteam urla decât în interiorul meu.
14nov.2016- Dragă jurnalule...aseară am avut un coşmar...