Mansarda I

9.666 de ani

-Ron,ce se intampla?
-Nu am idee
Eram ingroziti. Diavolul stătea in fata noastra înconjurat de flăcările iadului.
-Copii prosti! De ce nu itelegi Ron? De ce?
-Ce sa inteleg?
-Ca trebuie sa ajungi stăpân in iad.
Diavolul se făcu nevăzut. Nu întelegeam de ce trebuie sa fiu stăpân peste iad. Oare făcusem atâtea pacate incat sa ajung căpetenia lor?...
-Kevin,ce trebuie sa facem?
-Cel mai bine ar fi sa intri in astral si sa vorbesti cu Karol.
-Uau! Tu chiar m-ai urmarit nu glumă. Ok am sa incerc sa intru in astral.
Kevin ma ajutase sa fac întuneric in camera pentru a putea intra mai repede in astral. M-am intins in pat si am inchis ochii. Începusem sa simt furnicaturi in tot corpul. Simteam ca de aceasta data nu ma pot concentra suficient pentru a putea intra in astral asa ca am deschis ochii pentru a ma  putea ridica. Spre surprinderea mea,cand am deschis ochii eram in picioare si ma uitam la mine cum stăteam întins pe pat. Observasem ca in dreapta  mea era o usa alba ce nu făcea parte din planul casei. Oricum voiam sa vad ce se afla dincolo asa ca am intrat. Înăuntru era pustiu. Era un singur indicator ce arata spre strada Libertătii. De data aceasta cand am intrat pe strada nu am mai zărit nicio casa,asa ca am continuat drumul drept. In cele din urmă vad o casa. Pe poarta era numarul:666. Stiam ca acolo era casa lui Karol asa ca am intrat.
-Bine ai venit Ron!
Bine te-am gasit Karol?!

-Stiu de ce ai venit. Din cauza lui Gamael.
-Da,numai suport. A inceput sa ma sperie si ii sperie si pe prietenii mei. Si nu inteleg de ce mereu imi zice ca sunt stăpânul iadului...
-In cat suntem azi?
-30 nov 2016.
-Pe 21 dec 2016 se împlinesc 666ani de la alegerea ultimului duce.
-Ce face?
-Odata la 666 de ani diavolul alege un om care sa conduca iadul pentru o zi.
-Si apoi?
-Apoi te blochează in astral. Asa cum a facut-o cu mine.
-Cum pot sa scap?
-Prin multe sacrificii. Trebuie sa suferi ca sa scapi. Hai,dute înapoi la tine.
- Stai împovărat!...
   Nu am mai apucat sa zic nimic. M-am trezit la mine in camera. Voiam sa ma relaxez asa ca m-am dus la bucătărie sa imi prepar un ceai. In timp ce imi beam ceaiul ma tot gândeam la ce mi se intamplase,fara sa bag de seama ca lipseste ceva. Ma tot gândeam...Ma tot gândeam...
Unde e Kevin?? Doamne,pe unde o fi Kevin?!
In timpul acela imi suna si telefonul care ma enerva la maxim. Nu cunosteam numarul.
-Alo! Ron?
-Da. Cine e la telefon?
-Mama Issabelei
-Da,ce s-a intamplat doamna?
-Fata mea a disparut.
Dupa fraza aceasta telefonul se intrerupsese. Mi se făcuse pielea de găină. Se auzeau tot felul de bătăi din perete. Am batut si eu in perete iar in clipa aceea peretele căzuse lăsând o încăpere ciudata ce nu făcea parte din planul casei.

                                  Sfarsitul volumului I
                                   VA URMA...