One Month Later

46 6 1
                                    

P.o.v. Ariana

A trecut o luna de cand suntem aici si eu trebuie sa plec in Romania...Plec cu Alexandra...Ea o sa stea cu mine pentru ca am vrut sa stau cu Elisa si David dar sunt plecati si nu pot sa stea cu mine....asa ca am ales-o pe Alexandra...si uite-ma acum pregătită sa mergem la aeroport cu Alexandra împreună cu...mama lui Matteo...tatal lui...Matteo si noi doua...mergem spre aeroport....Am ajuns si asteptam să plecam...cu lacrimi in ochii ne luam ramas bun de la toti...e greu...foarte greu...
E:Pa mama!spun si o îmbrățișez strâns
MM:Pa scumpa mea...te iubim!
E:Si eu!Pa tata!
TM:Pa scumpo!spune si el imbratisadu-ma
E:Matteo...!spun deja cu lacrimi pe obraji
M:Hei...hei...nu mai plânge sti ca o sa fiu cu tine...te rog nu mai plânge printesa mea!
E:Stiu dar....o sa fie foarte greu fara tine....o sa fie Alexandra cu mine dar o sa imi lipsești!spun deja plângând
M:Gata puiul meu...gata!spune tragandu-ma la pieptul lui
E:O sa imi fie greu fara tine!
M:Si mie!Sa ii saluți pe aia.....bine!
E:O sa ii salut!
M:Bine puiu meu...si nu vreau sa plangi...bine!
E:Bine!
M:Promiți?
E:Promit!spun apărând pe fata mea un zâmbet
M:Asta voiam sa vad!O sa vorbim in fiecare zi...bine?
E:Sigur!
M:Bine puiu meu!

Ma pupa atat de dulce si pasional încât uit ca sunt si ceilalti aici...dar momentul ne este întrerupt de femeia care ne anunța ca in 10 minute sa ne îmbarcam... Ei...asta a fost...o sa plec...nu imi vine sa cred ca o sa stau  un an întreg fara el...nu pot sa rezist dar trebuie...trebuie sa fiu luptătoare pentru el...ne îndreptam cu pasi mărunți spre usa cu părinți lui si cu el pe urme...imi e greu cand vad ca el nu se urca cu noi...
E:Paaa....va iubesc pe toti!

Le mai ofer cate o îmbrățișare si un sarut lui Matteo si urcam...nu imi vine sa cred ca acela a fost sărutul de "adio"...
A:Hai Ari...o sa fie bine...o sa stam amândouă in casa si o sa fie bine!spune Alexandra dupa ce ne asezam la locurile noastre si ma i-a in brate
E:Alex...o sa fie greu...fara el...!
A:Stiu puiule!
E:Cred ca o sa dorm putin pentru ca ma dor ochii de la atat plâns..!
A:Bine puiuleț.... odihnește te!ma pupa pe creștet si ma scufund in lumea viselor

P.o.v. Matteo

Doamne cum am putut sa o las....nu mai pot....parca o parte din mine s-a rupt...cand am vazut ca plânge si ca pleacă in avion am crezut ca mor...pur si simplu am crezut ca mor.....cat ne-am luat ramas bun nu am putut sa plang...o râneam mai rau dar....acum ca a plecat imi las lacrimile sa cada in voie...nu puteam plânge in fata ei...nu a-si fi mai ajutato.....merg cu părinții mei spre casa pentru ca eu ma stau cateva zile si plec...nici macar nu stiu unde plec...impresarul nu mi-a zis asa ca nu am putut sa ii zic nici Arianei....off puiul meu...cum am putut sa te las...cum....ma intorc spre mama care sta in spate si ii spun...
Eu:Mama cum am putut sa o las...puiul meu...cum am putut sa o las sa plece de langa mine..?
Mama:Matteo...trebuia...daca ar fu ramas nu isi mai termina liceul si ai fi ramas cu asta pe constiinta!
Eu:Da mama dar e foarte greu....m-am atașat de ea...nu am putut...m-am abținut sa nu plang....cand am văzuți cum plânge imi venea sa ii zic sa rămână!
Mama:Asa e mai bine...!spune si ea  cu lacrimi in ochii

Mama tine mult la Ariana...la fel si tata dar nu i-am vazut niciodata plângând dupa o fata de a mea sau plângând dupa ceva...mama mai plângea ca na...e femeie dar tata....tata nu a plâns niciodata după nimeni...nici macar dupa mine nu a plâns cum plânge dupa Ariana...fata asta a intrat sub pielea lor...la mama era de așteptat...mama s-a înțeles cu toate fetele cu care am fost dar tata...le gonea...sau le spune ca nu sunt de nasul meu....dar de Ariana s-a atașat foarte repede si tine la ea ca la o fiica...si acest sentiment imi încălzește sufletul...ma încălzește pe interior sa stiu ca părinții mei o plac atat de mult...dupa ce am ajuns acasa m-am dus in camera mea si le-am sunat pe fete...voiam sa ii aud vocea dar imi raspunde Alexandra...
Eu:Buna Alex!
Alexandra:Buna Matteo!
Eu:Alexandra ce face Ariana?
Alexandra:Doarme...era roșie toata de la atat plâns si s-a culcat...a zis ca ii era somn!
Eu:Am crezut ca pot sa vorbesc cu ea!
Alexandra:Nu ai prinso.....poate mai tarziu sau cand aterizam!
Eu:Bine...mersi Alexandra...va rog din tot sufletul meu sa aveți grija de ea!
Alexandra:Nu iti face griji!
Eu:Bine...mersi...pa!
Alexandra:Pa!

Nu am prinși dar o sa o sun cand aterizează...deci mai am de așteptat...pana atunci poate imi fac un dus si ma mai descarc....imi i-au schimburile si intru in baie....intru in cada si dau drumul la lacrimi...gata...am clacat....nu mai rezist...apa s-a răcit si trebuie sa ies....m-am descărcat...am plâns toata apa din mine...
Intru in camera si dau drumul la televizor dar parca toate femeile care le vad ar fi Ariana...e clar...am înnebunit...cum o sa  eu in seara asta nu stiu...fara sa o tin in brate...sa ii miros pielea...parul...doamne...

P.o.v. Ariana

Sunt trezita de Alexandra care imi spune ca mai avem putin si aterizam...In 10 minute aterizam...ne luam bagajele siplecam spre iesire dar ii vedem pe ai nostrii...pe Albert...pe Elisa....pe David...pe Florin....si pe ceilalti...mergem spre ei si ii îmbrățișez pe toti...noroc ca nu e Laura ca altfel m-ar râcâi pe creier...
E:Ce faceti!?
Albert:Te asteptam!Defapt Va asteptam!
E:Mersi ca a-ti venit dupa noi!
Florin:Cu cea mai mare placere!
E:Pai hai sa mergem acasa!Poate va gătesc ceva!
Toti:Hai!

Mergem afara in parcare si sunt 3 mașini...in prima urca David cu Elisa si Cosmin...in a doua Florin cu Alexandra și cu Mia si in a treia eu cu Albert...urcam toti in mașini si plecam spre casa lui Matteo...adica a noastră...off iar mi-am adus aminte de el...si incep sa plang...
Albert:Hei...prințeso ce ai...de ce plangi?
Eu:Mi-am adus aminte de Matteo!O sa mergem acasa la el...adica la noi acasa si o sa ii simt mirosul...iar mi-am adus aminte de  si nu mai pot sa ma abțin!
Albert:Hei...nu mai plânge o sa fie bine!spune si ma i-a de mana si imi arunca un zâmbet scurt dupa isi intoarce privirea in fata...eu imi mai stapanesc lacrimile....

Ajungem acasa introduc cheia in zăvor si intru...cum pășesc înăuntru ii simt mirosul cum imi umpla plămânii...intram..imi pun bagajele in camera si cobor jos unde sunt si ceilalti ba pe canapea...ba pe fotolii vorbind...ma duc sa fac o prăjitură si pana se face mai vorbim mai discutam ce au mai facut...fac ce trebuie pentru prăjitură si o bag la cuptor si asteptam in jur de o ora...ma așez langa Albert si Alexandra si discutam...pana se aude soneria de la telefonul meu...toata lumea tace si se uita atenți la mine...imi ridic privire spre ecran si vad poza lui...el e...mă suna...ce fac...ii răspund si simt  lacrimile imi umpla ochii...
E:A....al...alo!spin eu cu vocea tremurând
M:Ce faci iubito?

Nu mai răspund...incep sa plang...nu mai pot spune nimic dupa ce i-am auzit vocea...las telefonul jos si fug la mine in camera...incep sa plang cu capul in perna...

P.o.v. Matteo

Ma gandesc ca a aterizat de ceva timp si sigur a ajuns acasa...asa ca o sun..dupa 2 bipuri raspunde cu vocea tremurând...
Ariana:A....al....alo!
Eu:Ca faci iubito?

Dupa ce termin nu mai aud nmk decat niste planșete..oare plânge ea...logic ca ea plânge...
Imi raspunde Albert...
Albert:Frate...aammmm...a fugit in camera ei...a inceput sa plângă...s-a dus acum Alexandra sa o liniștească!Cred ca a inceput sa plângă din cauza ca ti-a auzit vocea s-au ceva de genu!
Eu:Da...mersi frate...cand vine jos spuneti va rog ca o iubesc si cand e pregătită sa vorbească cu mine!
Albert:Sigur frate...pa!
Eu:Pa!

Nu pot sa cred ca am făcuți sa plângă...dar voiam sa ii aud vocea...e foarte greu sa fii departe de persoana pe care o iubesti...

P.o.v. Ariana

Stau cu fata in perna cand aud usa deschizandu-se...si o aud pe Alexandra..
A:Ari...de ce ai fugit?

Ma ridic in șezut si ea se aseaza langa mine...ma i-a in brate si incep iar sa plang...
E:Alex...nu m-am putut abține...cand i-am auzit vocea nu am mai putut rezista!
A:Stiu puiule ca iti e greu dar trebuie sa vorbești cu el!Cum crezi ca se simte cand vede ca plangi?
E:Stiu ca ii e si lui greu dar la fel de greu imi e si mie!
A:Mbine...hai sa facem asa...mergem jos...bei un pahar cu apa...te linistesti si il sunam...o sa fim toti langa tine...bine?
E:Aha...!
A:Hai!

Coboram jos ma uit la prăjitură care e aproape gata..imi pun un pahar cu apa...deschid geamul i-au putin aer...ma spăl pe fata fata si il sun....un bip...2 bipuri...3bipuri...4 bipuri si imi da ocupat...cu cine dracu vorbește..acum cand il sun...sau poate nesunam reciproc...
Încerc dupa 5 minute si imi răspunde deja  cum tot sângele mi-a ajuns in obraji...
M:Alo!
....

Gata si acest capitol...nu e prea lung dar macar am postat...sper sa va placa...va iubesc❤❤❤

Frați VitregiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum