M-am trezit pe podeaua rece din noua mea camera . Ma durea fiecare particica din mine si nu pentru ca as fi dormit pe jos . Ma durea schimbarea . Uram sa stiu ca viata mea de acum doua saptamani s-a dus de rapa . Tanjeam dupa imbratisarile calde si mirosul de scortisoara a vechii mele case .
Aparent , insa nimic din toate astea nu mai putea fi lafel . Incepeam incet , incet sa accept situatia . Mi-am dat deja seama ca am devenit o aberatie a naturii si ca nu imi mai am locul in aceasta lume .
M-am ridicat de jos si m-am mai privit o data in oglinda . Ochii mei stacojii aproape sclipeau in lumina obscura a amurgului .
Mi-am indreptat spatele si am pornit spre baie hotarata sa fac un dus lung si fierbinte . O data ce am simtit apa calda pe piele , toate necazurile pareau sa dispara . Imi spala toata confuzia si nebunia si o transforma in liniste si pace .
Semnele de pe brate si picioare pareau ca aproape disparusera , in locul lor ramanad un singur semn pe umarul stang sub forna unei stele cu sase colturi sub care se aflau niste litere , dupa cum am banuit , pe care nu le puteam descifra .
Apa imi udase aripile negre si simteam cum se prelinge pe picioare pana la suprafata alba a cazii de dus .
Am iesit infasurandu-ma intr-un prosop . Camera era lafel de infernala precum o lasasem . Patul rascolit imi confirma faptul ca nu avusesem un vis , ci ca toate erau reale .
M-am uscat rapid , dupa care mi-am ales un maiou largut si niste pantaloni de trenig gri , gandindu- ma ca ar fii o idee buna sa cobor la parter sa vad daca ceilalti sunt acolo .
Cu parul prins intr-o coada lejera si sosete pufoase in picioare , am coborat incet scarile , regretand ca ma trezisem din pat . Imi era teama de expresiile celorlalti cand ma vor vedea . Nu vroiam ca ei sa fuga de mine , dar pana si eu as fi facut-o .
M-am smuls singura din sirul de ganduri o data ce am realizat ca eram in holul principal . Am inaintat cu teama spre camera de zi , atingand sfioasa clanta . Numarand mental pana la trei , am deschis-o , pregatindu-ma de privirile critice ale celor de dincolo de ea .
Toata lumea ma privea . Ii simteam analizandu-ma ,criticandu-ma si jdecandu-ma . Paseam incet cu ochii atintiti la panant cand am simtit doua maini subtiri imratisandu-ma . Nu ii puteam vedea fata , dar nu as putea confunda acel par saten .
-Sa nu imi mai faci chestii de-astea niciodata ! spune Rebecca printre suspine in timp ce ma strange in brate .
-Nici eu nu as mai vrea sa fac... orice o fi fost aia ...
Camera luminata doar de lustra dedeasupra masutei de cafea era cufundata in liniste , dar am putut observa ca era mai multa lume . Pe langa o doamna de vreo patruzeci si ceva de ani , l-am putut observa pe Alan stand pe canapea cu capul in palme si bătând nervos din picior . Jane starea ca de obicei urcata pe Eathen , Tylor si Simon jucau cărti , iar John vorbea cu o femeie miniona , cu par castaniu .
Vazandu- ma in tocul usii , John alaturi de femeia mistrioasa s-a apropiat de mine cu mainile incrucisate la piept .
-Esti okay ? ma intreaba punandu-mi o mana pe umar .
Simtind cum orice urma de control din mine dispare , iar lacrimile sangerii isi croiesc drum necontenite pe obrajii mei , m-am asezat pe cel mai apropiat scaun.
-Cred ca "a fii okay" pentru mine iese din discutie .
Simtind cum orice urma de control din mine dispare , iar lacrimile sangerii isi croiesc drum necontenite pe obrajii mei , m-am asezat pe cel mai apropiat scaun.
-Cred ca "a fii okay" pentru mine iese din discutie .
Niste maini reci mi-au cuprins umerii , iar cand m-am uitat in sus l-am vazut pe Taylor privindu-ma bland cu un pachet de servetele in mana . Am soptit un “multumesc” abia perceptibil , si am inceput sa imi sterg obrajii .
John s-a ridicat in picioare si s-a dus in mijlocul camerei cerandu-ne sa facem liniste , lucru care nu a fost prea greu deoarece in mare parte lumea se holba la mine , parka neavand ce alt ceva sa faca .
-Luand in considerare cele petrecute pana acum ( la aceasta remarca toti ochii s-au intors din nou la mine , nu ca pana in momentul acela ar fi fost in alta parte ) , consider ca cel mai bine pentru voi ar fii sa parasiti orasul si sa incercati sa va ascundeti . Stiu ca nici unul dintre voi nu are pregatirea necesara pentru vreunul din lucrurile ce vor urma , dar va trebui sa le faceti fata . Veti fii nevoiti sa lucrati impreuna si sa depasiti obstacolele .
- Dar ce e cu toata graba asta ? Doar nu e vreo armata de savanti nebuni care asteapta san e captureze sis a faca experimente pe noi , nu ? se baga si Jane in discutie pitigaindu-si vocea si incercand sa para interesanta .
Si John si femeia misterioasa i-au aruncat o privire din care puteam deduce ca noi nu aveam nici cea mai vaga ideea in legatura cu ceea ce ne va astepta . Sincera sa fiu , eu abia digger ce s-a intamplat pana acum , iar evenimentele par sa mi se deruleze in fara ca un film la care eu sunt doar spectator .
-Nu ai nici cea mai vaga idée cata dreptate ai , Jane . Fiecare dintre voi o sa isi faca bagajele si la 5 dimineata o sa luati dubita din garaj si o sa plecati cat mai departe de aici . O sa stati ascunsi cat de mult puteti , o sa intrati in contact cu alti oameni cat mai putin cu putinta , renuntati la copilarii si fiti cu ochii in patru in permanenta .
-Daca tot ne trimiti asa de “acasa” nu crezi ca meritam si noi macar o explicatie ? se ridica Rebecca in fata lui John parand sigura pe ea si determinate , insa adanc in ochii ei se putea citi teama si indoiala . Eu , cel putin , as vrea sa stiu de ce anume fugim sau cand o sa scapam ?!
- Este o organizatie mai putin cunoscuta numita Black Queen Corp. care , pe timp de zi detine recordul in actiunile imobiliare sin u numai , iar pet imp de noapte se ocupa cu capturatea supranaturalilor . “Armata de savanti nebuni” de care va ascundeti exista si va cauta cu disperare , tocmai de aceea trebuie saa nu fiti prinsi . Nu aveti nici cea mai vaga ideea in legatura cu ce se intampla dupa usile alea de sticla fumurie .
-Ramane sa va duceti fiecare in camera lui , sa va faceti bagajele si sa va pregatiti . Odihniti-va cat puteti si pregatiti-va , atat fizic cat si psihic , intrerupe doamna fara nume monologul melodramatic al lui John .
Cu toate ca incerc sa inteleg ceva din tot ce se intampla , inca sper sa ma trezesc acasa , la parintii mei .
Apartent acum singurul lucru pe care il pot face e sa ma conformez cerintelor ,sa ma duc in camera , sa imi fac bagajul si sa astept sa vad ce se va mai intampla .
