E timpul să te ascunzi!

Capitolul 1

Am fost la un film de comedie împreună cu Theo sâmbăta trecută și țin să precizez că a fost chiar amuzant. Dar, hei, știți voi cum se spune: Viața bate filmul. Sau cel puțin viața mea fiindcă, frate, mă simt ca într-o comedie de doi bani. Închisă într-o cabină de duș din vestiarul băieților, o nimica toată. Faptul că nu sunt singură în cabina de duș, sunt acoperită doar de un prosop, iar în vestiar mai sunt o groază de băieți pe care încă îi aud fluierând, ei asta e partea amuzantă.Totul a început ieri, imediat după ce se terminase ora de matematică, iar eu eram cu Theo.

Flashback

- Deci, mergem și weekend-ul ăsta la un film? Cică se rulează Supergirl, filmul ăla în care joacă Tyler Sexosul Hoechlin, spune Theo oprindu-se în fața sălii de biologie.

- Sincer, cred că nu o să am nimic de făcut, așa că ce am de pierdut? Și Hoechlin nu-i așa sexy, îmi dau ochii peste cap, îi dau un sărut scurt pe obraz și intru în sala de biologie.

În sală nu era nimeni, doar eu și Jim, scheletul. Mă așez în penultima bancă de la geam și privesc peisajul. Liniștea din sală este întreruptă de un gâfâit și ușa trântită. Era Xander, co-căpitanul echipei de fotbal.

- Ascunde-mă! exclamă el.
- Ăăăm... Vin-o aici și bagă-te sub bancă, spun eu chemându-l la banca mea.

Imediat ajunge la banca mea și se strecoară la picioarele mele. Nici două secunde mai târziu, pe ușă intră Dl. Stlinski, antrenorul de sport.

- L-ai văzut pe McCurry? întreabă antrenorul nervos.

- Nu, spun imediat cu ochii mari. Puteți verifica dacă nu mă credeți!

Imediat am vrut să îmi dau o palmă, dar mi-am dat-o mental. Am s-o dau în bară! O să stau ore la detenție pentru că am încercat să ascund un fotbalist... Și se pare că și Alexander observase prostia mea, deoarece mă ciupise de picior. Imediat ce antrenorul s-a întors, piciorul meu l-a lovit direct în coaste, făcându-l să mârâie și totodată pe profesorul de sport să se întoarcă. Mă privi cu ochii mijiți, făcându-mă sa mă înroșesc la față instantaneu. Bine, poate aveam o mică problemă cu asta. Roșeam când îmi era cald, frig, când eram stânjenită, nervoasă, stresată sau, în cazul de față, când eram sub presiune. Iar eu tocmai fusesem prinsă de Stilinski, fiindcă inevitabil acesta îl văzuse pe șatenul ce se ascundea la picioarele mele.

- Alexander, pe teren. Acum! Sheila, detenție mâine după ore!

Detenție? O nimica toată, chiar dacă e vineri. Ziua de naștere a lui Theo era însă importantă și nu puteam lipsi, nici măcar pentru două ore.

- Dar domnule antrenor eu...

- Nici un sunet, Hurst!

- Dar nu pot sta la detenție mâine! Vă rog domnule profesor, fac orice!

Xander era deja lângă antrenor, iar acesta plictisit își dădu ochii peste cap.

- O săptămână aduni echipamentul baieților de la fotbal, iar mâine ești liberă, dar dacă te mai prind că-l ascunzi pe Alexander nu vei mai scăpa așa ușor! Și ca să recuperezi ziua de mâine o vei face astăzi!

Îl împinse pe Xander afară din sală și ieși în urma lui. Privirea mea era încă spre ușa pe care ieșiseră cei doi. Priveam clanța de parcă ar fi un lucru blestemat, iar dacă privirile puteau ucide, ei bine, Xander ar fi fost mort!

- Domnișoară Hurts, stai jos!

- Poftim? Mă scuzați... spun înghițind în sec

- Ce s-a întâmplat? mă întreabă Theo