E timpul să te ascunzi!

Capitolul 4.

    Ajunsă în mașină tata începe să mă mustreze cum poate el mai bine, având și subiectul "băieții" la îndemână.

- Sheila, cum ai putut fi atât de inconștientă încât să mergi la băiatul ăla acasă, și pe lângă asta mai porți și hainele lui? întreaba el încercând să fie cât mai calm, dar nu îi reușește.

- Dacă ai de gând să mă cerți în continuare, fă-o singur, eu nu am să te mai ascult!

- Sheila, cum îți permiți să vorbești așa tatălui tău?

- Exagerați cu toții! Nu sunt inconştientă, am fost la el fiindcă eram udă leoarcă şi riscam să răcesc. Nu e mare brânză, mi-am dat ochii peste cap.

- Dar faptul că ne-ai mințit e mare brânză. Am fi înțeles dacă ne spuneai adevărul.

- Nici eu nu am știu că o să ajung să merg la el acasă!

- Dar noi am fi putut şti dacă ne ziceai adevărul. Dacă o să ne mai minți, n-o să-ți mai petreci Crăciunul alături de bunicii tăi în Rusia.

Am tăcut. Era mai bine aşa. Îmi era dor de bunicii mei şi mai ales de verişoara mea Karla. O sa urmeze doua saptamani grele, dar cel putin nu voi rata petrecerea lui Theo.

***

     Eram la liceu, în fața dulapului meu azvârlindu-mi cărțile de parcă ele erau de vină pentru pedeapsa ce îmi era "încredințată". Acum ar trebui să am chimie, ce mai distracție. Când îmi închid ușa dulapului dau de Dylan.

- Ce vrei? îl întreb plictisită.

- Bună şi ție! Voiam să văd ce mai faci, dar nu pari prea senină azi. Probleme în paradisul Alexander?

- Scuteşte-mă, dau să plec rotindu-mi ochii, dar mă prinde de mână.

- De ce eşti aşa țâfnoasă? Ai aflat adevărul deja?

- Ce adevăr? mă încrunt.

- Ştii tu, că Xander se folosea de tine ca s-o facă geloasă pe Charlotte.

- Da, sigur, iar tu ești Shakespeare!

- Vorbesc serios, nu mă crezi? întreabă el fals afectat, punându-și mâna unde e inima.

- Uite, nu am chef de minciunile tale acum, mârâi eu.

- Dacă nu mă crezi, convinge-te singură.

      Îmi face semn cu capul spre Xander care tocmai trecea pe hol. De mână cu Charlotte, majoreta blondă şi focoasă.

     Ochii mi se măresc instantaneu, iar când acesta mă priveşte fără pic de emoție sau regret simt cum aceştia mă înțeapă şi singurele gesturi pe care le-am putut face în acel moment au fost să îmi strâng pumnul şi să las privirea în jos.

- Acum mă crezi?

     Îmi ridic capul privindu-l pe Dylan, care privea orecum învingător. Tot ce fac este să îl privesc scârbită şi să trec pe lângă el îndreptându-mă spre sala mea de curs.

     Cateva ore mai tarziu mă aflu la intrarea clubului unde Theo ține petrecerea. In fiecare an se rezuma la un film cu mine si inca cativa colegi la el acasa, insa ceva l-a determinat ca anul asta sa faca o schimbare. Purtam o rochie alba, tenisi si o jacheta de denim, lucru destul de obisnuit pentru mine, insa restul fetelor, care habar n-am cand le-a cunoscut Theo, aveau toate haine provocatoare, in culori excentrice si de marimi mult prea mici.Dar am intrat cu încredere. Era petrecerea prietenului meu cel mai bun, ce se poate întâmpla? Adică mai rău decât imaginea de azi dimineață care m-a făcut să pierd ora de fizică plângând în baie, nu prea cred că o să fie. Totuşi nu înțeleg. La el acasă totul a părut aşa real, atunci nu ar fi avut motiv să se comporte frumos cu mine. Înțeleg că atunci în vestiare erau băieții care puteau transmite bârfa, sau când m-a luat cu maşina, am aflat acum câteva ore, eram în fața casei lui Charlotte. Dar la el acasă nu ar fi avut niciun motiv, iar asta mă derutează complet, iar faptul că nu îmi răspunde la mesaje nu mă ajută.

     Am plecat in căutarea prietenului meu, cu cutiuța în care se afla ceasul cadou pentru Theo, iar apoi îl găsesc cu Dylan. De ce cred că el are o mică-mare influență pentru locul în care se petrece toată intorsatura asta?

    Mă îndrept spre cei doi şi îi zâmbesc dulce lui Theo, în timp ce nici nu dau ochii cu Dylan.

- La mulți ani, Theo!

- Sheila, nu trebuia să te deranjezi cu un cadou, pentru mine e importantă prezența ta!

    Mă ia în brațe ca de obicei şi mă pupă pe obraz, aşa cum a obişnuit mereu.

    O oră mai târziu stăteam cu toții pe canapelele ce erau aşezate în formă de U jucând adevăr şi provocare. Eu mă aflam în dreptul lui Theo, privind plictisită în jur.

    La un moment dat, am dat cu ochii de un cuplu aflat pe o canapea în colțul opus al localului. Tipa se afla pe genunchii tipului, sărutându-l cu foc. Chestia asta mi se părea oarecum scârboască şi lascivă, însă ochii mei priveau țintă spre părul blond al tipei. Blond şi ondulat, la fel ca cel al lui Charlotte. Aceasta s-a dat brusc la o parte, pornind spre bar, aruncând în trecere priviri spre grupul nostru. Ea CHIAR era Charlotte. Mi-am întors automat privirea spre tip. ERA XANDER. Acum voi fi nevoită să-i privesc toată seara? Oh shit, o să se lase cu rimel scurs.

- Adevăr sau provocare, Sheila?

- Provocare, murmur bulversată spre Theo.

- Teeee provoc, spune părând că se gândeşte profund la ce urmează să spună, să stai pentru 10 minute singură pe terasă cu Dylan. Cred că ar trebui să vă cunoaşteți mai bine, spune zâmbind sincer.

     M-am ridicat mimând un zâmbet cam fals. Este ziua lui, trebuie să-i fac pe plac. Aşa că am pornit spre terasă, aruncând priviri spre locul unde Xander părea că nici nu ne observase.

- Cum te simti cand singurul baiat care te baga in seama, o face doar ca s-o faca geloasa pe alta?

- Nu înțeleg despre ce vorbeşti, spun zâmbind şi prefăcându-mă că nu înțeleg.

- Nu mai face pe proasta căci ştiu că nu eşti, spune el apropriindu-se de mine. Şi nici nu pari a fi proastă, adaugă el plimbându-şi degetul pe linia maxilarului meu.

- Pleacă de lângă mine, mârâi şi îl împing.

- Serios? Aşa faci iubitului celui mai bun prieten?

- Poftim?!

- Nu ai auzit? întreabă el şoptindu-mi la ureche.

   Eu rămăsesem stană de patră, Theo şi Dylan, adică Theo ştiu, dar şi Dylan? Când s-a întâmplat asta?

   Gândurile îmi sunt întrerupte când o pereche de buze sunt presate peste ale mele, erau ale lui Dylan. Normal că primul instinct a fost să-l împing. Şi să-l plesnesc. Şi am făcut-o fără să clipesc.

- Shei, mă gândeam că ți-e frig aşa că...

Şi Theo a văzut-o. Îmi pare rău să-l rănesc, dar va durea mai tare dacă nu va afla acum. Aşa că deschid gura să-i spun, dar Dylan mi-o ia înainte.

- Scuze că a trebuit să vezi asta, Theo, zice mergând spre el. Sheila nu mă place, dar credeam că dacă vorbesc cu ea mă va accepta de dragul tău, dar m-a pocnit când i-am zis că țin prea mult la tine că să te las baltă.

    Dylan avea o față foarte afectată şi foarte falsă.

- Poftim? Dar m-a sărutat, țip, iar apoi unul câte unul vin să vadă sursa cerții.

- De ce as minți? De ce te-aş săruta?

- Sheila? Cum poți face asta?

- Îl crezi pe el? îl întreb şi simt deja cum ochii mă înțeapă ochii.

- Pe cine altcineva să cred? întreabă furios.

-Bine atunci, crede-l pe el!

   Înghit în sec apoi îmi smulg jacheta din mâinile lui Theo, in drumul meu spre ieşire sunt privita mai ceva ca un star de cinema, dar mai sunt şi oprită de Xander care mă privea cu milă, din nou, eu îl privesc duşmănos şi îl imping astfel reuşid să ies din localul plin de discuții.

    O dată ieşită afară mă lipesc de peretele clubului dând frâu lacrimilor, ca mai apoi sa lovesc cu pumnul peretele zgrimțuros, astfel reuşind să îmi dau pe ici-colo sângele pe marginea palmei drepte. Îmi dau părul pe spate apoi mă urc în unul dintre taxiurile prezente aici.