E timpul să te ascunzi!

Capitolul 9

Suntem la cină. Eu, mama, tata, bunica, bunicul și el... Un mod drăguț ca bunicii să îmi cunoască iubitul, nu-i așa? Poate că sunt eu mult prea stresată în legătură cu cina asta, dar am impresia că părinții mei împreună cu bunicii s-au unit pentru a mă face de râs în fața iubitului meu. Ei tot continuă să aducă în discuții momente jenante, dar numai ale mele. 

- Știi, îmi aduc aminte cum Sheila alerga cu un scutec pe cap prin toată casa asta, doar pentru că nu mai voia să poarte așa ceva! spune bunica sorbind o gură din vinul roșu pe care i-l turnase bunicul.
- Bunico... Te rog, poți să nu mă mai faci de râs în fața lui Xander?! 
- Sheila, chiar vrei să îți aduc aminte de Nemo? Când te-am găsit disecând săracul pește doar pentru că voiai să vezi ce se afla în el? Nu mai spun că ai făcut-o cu niște cuțitașe de plastic! Apoi ai început să plângi... spune mama privindu-l pe tata râzând.
- Nu e vina mea că m-am speriat că nu sângera... mormăi eu punându-mi mâinile la piept.
- Eu te-aș lăsa să faci anatomie pe mine, mai ales un anumit capitol! spune Xander cu paharul de vin la gură, mormăind în așa fel încât doar eu să îl aud.
- Și, Alexander... Ce gânduri ai cu nepoata mea? spune bunicul punându-și coatele pe masă... 
- Tată... spune mama. Doar nu îl vei interoga pe el cum l-ai interogat și pe Andrew! 
- Nu este nicio problemă, stați liniștit domnule Petrova, o iubesc pe nepoata dumneavoastră, spune uitându-se la mine, iar eu simt o mână caldă pe coapsa mea ce îmi stârnește mii de fiori. Dacă nu țineam atât de mult la ea credeți că aș mai fi fost aici?! spune începând să își miște mâna ușor în sus pe coapsa mea, ceea ce m-a făcut să îmi îndrept spatele instantaneu și să înghit în sec.

M-am uitat la el zâmbindu-i, iar când i-am văzut ochii plini de dorință, aceeași dorință pe care o aveam și eu mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. Dar cum o pot face aici, când toți se uită la noi?! Norocul nostru era că fețele de masă ale bunicii erau până în pământ. Reușesc, cu greu, dar reușesc, să îmi dau pantoful stâng jos și să nu îl fac să cadă, iar apoi mi-l aproprii de al lui Xander, frecându-mi piciorul de al lui.

- Dar totuși, nu vreau să aud anumite lucruri, nepoata mea va fi domnișoară până în cazul nunții! spune bunicul ridicând un deget în aer, în timp ce eu îmi mușc obrazul, iar Xander îmi strânge coapsa.
- Tată, iar ești demodat! Tinerii din ziua de azi nu sunt la fel precum erau în perioada ta, când o să înțelegi asta?! spune mama
- Um, scuzați-ne, dar noi o să plecăm, spun eu încălțându-mă și împingând scaunul. Nu vreau ca Xander să fie martor la o ceartă tată-fiică. 

Toți au tăcut din gură, dar imediat după ce ne-a ridicat și-au reluat șirul de conversații, făcând astfel gălăgie, când am ajuns însă în camera mea puteam auzi și muzica pe care bănuiesc că bunicul a pus-o. 

- Am așteptat toată seara să mă scoți de acolo. Îți trebuia un impuls, domnișoară Hurst? spune apoi începe a mă sărute.
- Poate,  domnule McCurry! spun în timp ce îi desfăceam dibace nasturii cămășii. 
- Atunci ar trebui să te învăț o lecție? Să realizezi ceea ce vreau mai rapid? 
- Abea aștept, spun rânjind. 

Când am reușit să îi desfac toți nasturii i-am dat cămașa jos dintr-o secundă, apoi începând să ne sărutăm neglijent. Dintr-o dată mă prinde de fese ca mai apoi să mă arunce în pat, eu scoțând un sunet de uimire. 

- Trebuie să fi tăcută, asta dacă nu vrei ca familia ta să se prindă că visurile lor sunt spulberate chiar sub nasul lor. 

Încuviințez din cap și mă bucur de senzația buzelor lui catifelate ce îmi dezmierdau pielea gâtului. Mă bucur că rochia asta nu necesita sutien, dar și decolteul imens la care Xander se uita mai tot timpul, dar de care acum are parte. Dibace îmi scot mâinile din mânecile rochiei și aștept ca Xander să o scoată de pe mine ca un prădător. Imediat ce eu rămân doar în bucata minusculă de material, ce știam că o să îl întărâte și mai mult. Îi puteam simți umflătura chiar și prin pantaloni, dar până la urmă el își dă pantalonii jos, și boxerii imediat. Bucata ce mă mai acoperea a fost sfâșiată de pe mine, iar fără niciun avertisment intră în mine, dar mână lui îmi acoperă imediat gura pentru a nu se auzi nimic. 

- Iubito, ce ți-am spus eu de liniște? Trebuie să te pedepsesc pentru asta? spune el, iar eu tot ce pot să fac e să aprob. 

Începe a face mișcări de du-te vino rapide care mă exasperau și conduceau spre extaz și doar gândindu-mă la ele, dar spre uimirea mea, am fost amândoi duși spre extaz în același timp. Dintr-o dată sunt ridicată deasupra lui, cu el cu tot. Mă aplec începând să fac cerculețe cu limba și cu bazinul în același timp făcându-l pe el să geamă de această dată.

- Nț, nț, nț, parcă eu nu eram cea cuminte, acum cine este vinovatul? spun și el începe să mârâie, mă prinde de fese și mă obligă în a face mișcări ce ne duceau, din nou, spre extaz. 

Mișcările mele deveneau voluntare și rapide, până când am simțit din nou apogeul. Cad sleită de puteri pe corpul lui, apoi mă așez lângă el și trag pătura peste corpurile noastre goale. Asta făcându-mă să realizez că în orice moment ar fi putut să intre cineva peste noi. Privesc ceasul ce indică ora 00:17 și mă ghemuiesc mai mult la pieptul lui Xander. 

- Te iubesc! sparge liniștea
- Și eu te iubesc Xander. 
- Voi pleca de acolo, îți promit, nu vei sta mult fără mine, voi găsi eu o metodă prin care să ne vedem.
- Am încredere în tine! Mereu voi avea.

Nu am nicio scuză pentru că am lipsit atât, știu, dar cred că m-am revanșat. Pupiii :*