Changes...

Capitolul 6

Merg către el, încercând sa par cat mai relaxata posibil, dar nu știu cat de bine îmi ieșea asta.

   -Și...cum a fost ziua ta? Îl întreb eu zâmbind larg. Dar se pare ca expresia de pe fata lui nu s-a îmbunătățit cu nimic.

  -Hm.. pai am stat singur cu prietenii mei, în timp ce tu te-ai distrat alături de Zayn.
  -Și de ce te supăra atât de tare faptul ca am stat cu el la masa, e chiar dragut, nu înțeleg de ce nu va suportați. Ma luminezi și pe mine?

  - Timeea, dacă ai fi stat cu oricine altcineva nu as fi zis nimic, adică nu te pot ține legata de mine, dar Zayn nu e atât de dragut cum crezi tu. Îți vreau doar binele, ok?
  - Atunci povestește-mi și mie de ce v-ați certat pentru ca din cate mi-a spus el, cândva ați fost foarte buni prieteni.

  -Nu e momentul! Acum urca în masina sa te duc acasă! Mi-a spus el destul de răstit, ceea ce nu mi-a prea plăcut.  Asa ca m-am uitat la el, m-am întors și am plecat. Îl auzeam în spatele meu strigandu-mi numele dar nu m-am oprit.

   -Pe bune, Timeea? Chiar nu am vrut sa sune asa. Te rog întoarce-te...
  Însă eu tot nu m-am întors, deși eram obișnuită ca lumea sa se rasteasca la mine, ma durea foarte tare sa îl vad pe el făcând asta, și nu înțelegeam de ce...

 Voiam sa merg pe jos dar cand sa ies pe poarta liceului am dat nas in nas cu Zayn care imi zambea larg.  
   - Si ce mai faci? Ma intreaba el.
   -Voiam sa ma duc acasa.

-Nu te duce Nthan?

-Ne-am cam certat...ii spun eu foarte incet vrand sa nu ma auda, dar eram mai mult ca sigura ca ma auzise.

- Mergi cu mine si nu o sa accept un refuz pentru ca nu te voi lasa nici in ruptul capului sa mergi  sigura.

- Off, bine fie, dar unde ti-e masina?

-Masina mea e in  Service, asa ca vom merge cu  asta. imi spune aratand spre un motor foarte mare, negru.

- Eu? Nu ma voi urca pe chestia aia! ii spun eu foarte hotarata de data aceasta.

  Dar dupa o mica cearta ca sa ii spun asa am ajuns tarata si urcata cu forta pe chestia aia.

  -Tine-te de mine, imi spune el inainte sa accelereze.

     Imi era atat de frica incat cred ca l-am strans cam tare. dar chiar daca era cu spatele am putut observa pe fata lui un ranjet pervers, ceea ce m-a facut si pe mine sa zambesc... nu mi-am dat seama cand ne-am opriet, pentru ca eu inca il tineam la fel de strans. Cand i-am dat drumul a respirat usurat.  

- Nu credeam ca ai atata forta in brate la cat de mica esti. Mi-a spus el chicotind, iar eu i-am raspuns doar printr-un suras. Am mai stat uitandu-ne unul la altul pentru un timp pana ce am hotarat sa rup acea tăcere puțin cam stânjenitoare.

- Ar cam trebui sa plec.                                                                                                          -Sigur. Si eu. Ne vedem maine. Vrei sa te iau eu?                                           -Doar daca nu mai vi cu asta, ii spun atatand spre motor, in timp ce el radea.                                                                           -S-a facut. Imi spune pupandu-ma pe obraz. La contactul dintre buzele lui si obrazul meu am simtin o multime de fiori trecand prin mine. 

 -Pa! imi spune oferindu-mi cel mai dulce zambet. Recunosc ca are un zambet foarte frumos...                    
   -Pe maine. Ii răspund eu în timp ce intram în casa, avand un zâmbet tâmp pe fata.