Doliul alb

Capitolul 1

Anglia, 1817

-Ti-e frica scumpo?

Charlene Wouters isi intoarse privirea de la fereastra trasurii si de la peisajul pe langa care treceau, la care se holbase in ultima ora insa fara a-l vedea. Frica? In urma cu doua saptamani primise o scrisoare din partea unui barbat pe nume Joe Davin, singurul supravietuitor al vasului St.Monnica, prin care aflase ca parintii sai, contele si contesa de Ville, impreuna cu fratele sau mai mare incetasera din viata in urma unui naufragiu. Acum, lasata orfana de ambii parinti, aceasta se afla intr-o trasura in drum spre Scotia impreuna cu unchiul sau care isi facuse aparitia la usa ei imediat ce aflase de mostenirea imensa lasata de parintii ei. Familia lui fiind singurele rude pe care le mai are in viata, iar ea fiind o tanara lady singura, fusese nevoita sa-si lase casa si pamanturile unde crescuse impreuna cu familia ei si sa-l urmeze pe unchiul sau. Daca-i era frica? Era ingrozita. Dar unchiul sau nu trebuia sa afle, trebuia sa incerce sa fie puternica asa cum ii spusese mereu mama sa ca trebuie sa fie o lady. Isi amintea si acum cuvintele mamei sale atunci cand incepuse sa planga cand James, fratele sau mai mare, ii furase pamblica din par si incepuse sa alerge cu ea prin gradina, sfarsind prin a le-o da drept jucarie celor doi caini ai sai incepand sa rada cand acestia o aruncara in tufisul din dreapta lor dupa ce o roasera putin "Asa dragii mei, nu-i asa ca rozul acela era oribil? " mama sa veni sa o ridice si ii scutura rochita plina de praful de la pietrisul de pe alee "Oh Lanny, o lady nu plange niciodata in fata unui barbat, sub orice circumstanta!".

-Nu unchiule, totul este in regula. Abia astept sa-i cunosc pe verii mei.

-desigur, draga! Freeman schita un zambet arogant privind-o pe aceasta cu privirea pe care o folosise si pe vizitiu cand acesta ii deschise usa pentru a intra in trasura. O privire pe care Lanny era sigura ca o folosea pe orice persoana ce era mai jos pe scara sociala decat el.

Uitandu-se mai bine la unchiul sau, isi dadu seama ca nu semana deloc cu familia ei. Freeman Wouters avea un nas lung si putin incovoiat,buze mari si carnoase,iar pe obrajii rosii avea nistre pistrui. Era mic de statura, cu parul rar si carunt, iar hainele sale elegante ascundeau un om gras caruia ii placea sa manance mult. Nu mica ii fu mirarea Charlenei cand se trezi cu unchiul sau pe cap imediat dupa moartea parintilor sai. Omul fusese toata viata lui un cheltuitor notoriu care isi pierduse intreaga avere la jocurile de noroc de la cluburile pe care le frecventa. Avea cinci copii si o sotie care il purta pe al saselea si avea nevoie disperata de bani, iar cand aflase de averea lasata de parintii sai, acesta se urca imediat in trasura cu destinatia Villeland. Desigur ca nu era toanta sa se duca cu unchiul sau daca stia ca averea era a ei, insa nu era asa... cel putin nu inca. Avea dreptul sa o mosteneasca doar dupa ce implinea 23 de ani, adica peste 7 luni. Insa unchiul sau nu trebuia sa stie.

Deodata, ambele corpuri din trasura se aplecara brusc in fata, revenind apoi inapoi, semn ca trasura se oprise brusc. Afara se auzi un foc de arma urmat de nechezaturile cailor si sunetele copitelor lor lovind nervoase pietrisul de pe drum. Freeman ii arunca Charlenei o privire plina de soc, apoi se indrepta spre fereastra trasurii din partea lui pentru a vedea ce se petrece, insa nu apuca decat sa dea perdeaua ce acoperea fereastra la o parte, cand dadu de fata lipsita de orice expresie a unui barbat. Freeman se dadu speriat in spate, cu o exclamatie de uimire, impiedicandu-se si cazand pe spate in cealalta parte a trasurii. In urmatoarea secunda, barbatul necunoscut de afara deschise usa trasurii si folosindu-si mana stanga, il trase pe Freeman de piciorul drept, iar dintr-o singura miscare, acesta ajunse jos, pe pietris, scotand un sunet de durere. Lasandu-l pe acesta acolo, barbatul se intoarse spre Lanny, aceasta putand sa-l distinga mai bine. Era un barbat inalt, cu parul brunet si lung pana la mijloc prinsa sus, intr-o coada de cal impletita. Tenul sau era ciocolatiu, dandu-i un aer exotic, buzele stranse intr-o linie dreapta, barba neagra si putin mai lunga ii incadra fata perfect, iar ochii sai de un negru intens sporeau misterul creat de barbat. Dar ce era cel mai intrigant era ca acesta era la bustul gol,nepurtand nimic in afara de niste pantaloni din piele de caprioara, o centura si niste cizme. Primele cuvinte care ii venira in minte cand il vazu fusesera "un salbatic" .