Doliul alb

Capitolul 3

Lanny isi ridica rapid capul de pe perna tare si isi indrepta privirea spre sursa zgomotului.

—Intra! Ii spuse ea femeii ce batea la usa. Era sigura ca este o femeie pentru ca singura persoana care venise la ea de cand plecasera era doar o servitoare al carui nume nu il retinuse pentru ca era prea afundata in propriile ganduri atunci cand aceasta se prezentase.

Erau pe mare de o saptamana si tot ce vazuse erau doar cei patru pereti ce ascundeau mica cabina de lumea inconjuratoare. Era o incapere in care se aflau doar un pat din fier, prins in podea, pe care era o perna prea mare ce-i lasa o amintire dureroasa in fiecare dimineata cand se trezea, o masuta si un scaun in coltul alaturat pe care ii punea servitoarea in fiecare dimineata mancarea, iar pe peretele din fata patului era un tablou stramb ce ii dadea fiori in miezul noptii cand nu putea sa doarma si il privea. Cu toate ca odaia semana cu una dintre carcerele unde erau tinuti prizonierii, Lanny nu se simtea deloc ca o prizoniera. Servitoarea chiar ii spusese ca poate iesi oricand sa ia putin aer pe punte, insa voia sa fie singura sa se gandeasca la ce avea sa faca in continuare.

—V-am adus ceva de mancare, domnita! spuse servitoarea cu accentul sau pe care Lanny nu il mai auzise la nimeni, in ciuda faptului ca mama sa o pusese sa le invete pe toate cand era mica pentru a nu se face de ras in fata viitorilor pretendenti.

—Multumesc...

—Madelene ma cheama, dar toti ma striga Mandi. termina servitoarea cu un suras.

—Corect, Mandi... spuse Lanny asezandu-se pe scaun si inspectand mancarea. Din nou peste. Cum puteau marinarii astia sa manance atata peste? Facu o grimasa si isi intoarse privirea spre Mandi studiind-o din cap pana in picioare. Isi dadu seama ca este destul de frumusica. Avea parul blond, prins intr-un coc la spate si aproape acoperit de boneta gigantica ce ii cadea pe ochi din cand in cand, facand-o pe aceasta sa ofteze si sa o ridice la loc, iar odata ridicata, aceasta dezvaluia doua ferestre ce dadeau catre o padure verde tropicala. Avea un nas mic si carn, iar buzele ii erau mari si senzuale, facand-o pe Lanny sa zambeasca la gandul ca mica servitoare pusese inimile pe jar la multi domni pentru care lucrase. Esti foarte draguta.

—Multam, domnita! Barbata-miu spune la fel cand este beat. rase Mandie

—Esti casatorita?! intreba mirata Lanny

—Da, eu si George ne-am cunoscut in urma cu 5 ani la mosia unde lucram. El era croitor acolo si a fost dragoste la prima vedere. De atunci am ramas impreuna. Ma asteapta acasa in America.

—Minunat, sa-ti gasesti adevarata dragoste la varsta ta... trebuie sa fii foarte norocoasa.

—Asa ma consider, raspunse ea visatoare. Acum trebuie sa ma intorc la treburile mele, dar o sa revin dupa tava mai tarziu.

—Nu e nevoie, o sa o aduc eu, oricum vreau sa ies putin.

—Vai, dar nu se poate, este treaba mea,insa excelenta decizie! Kabili se va bucura mult ca ati iesit.

—Bine atunci. Ca veni vorba, de ce nu l-am vazut pana acum de cat timp suntem pe mare?

—La noi nu este acceptabil ca un barbat sa viziteze o doamna logodita cu un alt barbat, in odaia ei. Este un sacrilegiu. Sunt multe obiceiuri pe care trebuie sa le invatati dupa ce va casatoriti.

—Desigur... te poti retrage, Mandi! Nu avea rost sa protesteze si sa incerce sa ii explice si ei ca nu este ea persoana potrivita, pentru ca era clar ca oamenii o credeau o amnezica in delir. Isi daduse seama de asta in prima dimineata petrecuta pe vas, cand Mandi intra pe usa cu tava de mancare si niste medicamente. Cand o intrebase ce sunt cu ele, aceasta ii raspunse "Kabili a spus ca sunt pentru amnezie" . Se prefacuse ca le luase, insa dupa ce Mandi plecase, le baga printr-o gaura in fata de perna. Cand si a doua zi venise cu aceleasi medicamente, isi dadu seama ca va trebui sa renunte la proteste si sa inceapa sa zica ca ea. Planul ii reusise si Mandi nu ii mai aducea medicamente, insa avea impresia ca inca are indoieli in privinta ei, asa ca se hotarase cu o seara in urma sa iasa pe punte si sa devina si mai credula. Avea sa joace teatrul asta pana ce il va intalni pe barbatul acela care ii va asculta povestea imediat ce va vedea ca nu a este logodnica lui. Cine stie, poate ii va plati si drumul inapoi spre casa daca se victimizeaza putin. Lanny rase la acest gand si se indrepta spre usa. Inspira adanc si apasa pe clanta, iar cu un mic scartait, usa se deschise.