Intriga

Capitolul 1

Aceeasi caldura profunda si aceeasi atingere usoara a razelor de soare ma trezesc din somnul meu adanc. Pot auzi pasarile cantand la streasina casei, vantul care suiera printre crengile copacilor incercand sa smulga frunzele proaspete de pe ramuri si pot simti aerul curat care imi inunda camera. A venit vara. Nu am lasat deschisa fereastra noaptea trecuta, deci mama a trecut prin camera mea de dimineata, inainte sa plece la serviciu.
Ea lucreaza ca asistenta la un spital din orasul nostru, Brighton. Intotdeauna i-a placut aceasta meserie si a visat la ea inca de cand era mica.
Tata este directorul liceului unde invat; preda muzica.
Cred ca dedicatia mea fata de muzica se mosteneste de la ei, deoarece amandoi canta. In fiecare seara tinem cate un concert, iar vecina noastra care oricum ne displace si-a astupat geamul care se indrepta catre casa noastra. Ea este colega mamei mele si a inceput sa ne urasca in momentul in care ni l-am luat pe Spike, un Ciobanesc German, deoarece in prima noapte la noua sa casa a latrat in continuu. A doua zi ne-a asteptat la poarta cu doar un capod pe ea si o fata infumurata. Acela a fost momentul in care am realizat ca pare mai batrana decat este, iar faptul ca a incercat sa ii puna bete-n roate mamei mele m-a enervat si m-a facut sa ii umplu gardul de melci.
Fratele meu, Mihai, este sportiv. Acesta isi dedica viata pentru sport si nu il pot condamna -are foarte multe de castigat- pe langa infatisarea pe care i-o daruieste sportul, sanatatea este pe primul loc. Mihai isi petrece timpul mai mult pe bicicleta. Nu ii prea place in Brighton pentru ca este foarte aglomerat. Este obisnuit cu traficul acela pustiu din Romania si de dealurile pe care le traversa mereu. Si mie imi este dor de prietenii mei si de casa mea de acolo. Am fost nevoiti sa ne mutam, deoarece tata voia sa plecam cat mai departe de acel loc. Voia sa inceapa o noua viata aici, pe meleagurile Marii Britanii deoarece casa lui nu mai era acolo, nici familia, nici prietenii. Dupa moartea mamei sale s-a hotarat sa lase totul in urma si sa isi faca drum spre ceva mai bun atat pentru el cat si pentru noi.
Dupa un an si jumatate in Brighton imi dau seama ca-s intr-adevar o fata prietenoasa, cred.. mi-am facut destul de multi prieteni si 3 dintre ei mi-au dovedit ca pot avea incredere in cineva pe aici. Este greu sa te adaptezi la un nou liceu, o noua limba, o noua lume. Imi lipsesc prietenii mei cei mai buni cu care obisnuiam sa rad si sa imi petrec timpul intotdeauna. Mi-e dor de serile nedormite alaturi de ei si de glumele noastre la care as fi ras non-stop. Mi-e dor de ce imi apartinea si de ce ma facea cea mai fericita candva. Toate elementele acestea reprezinta acel "nimic" atunci cand lumea ma intreaba daca am patit ceva.