Inger cazut

Inger cazut [ Editata ]

Prolog

Cel mai interesant lucru la viața este faptul ca mereu are de partea ei elementul surpriză. Iar tot ce putem spera este ca viața sa ne surprindă plăcut.... dar uneori...ne întoarce spatele.

În ceea ce privește viața de după viață... aici avem nelămuriri,  nu vom cunoaste adevărul.  Corina în varsta de 18 ani era tipul fetei cuminți, cu frica de Dumnezeu, în ceea ce privea prieteni nu se putea plînge...o avea pe Andra prietena de la 5 ani(puteai jura ca sunt surori). Avea parul blond, la fel ca al mamei, creț precum al tatălui, ochii de un albastru greu...dar un suflet de aur, olimpică la patinaj artistic.Dar în acea zi parcă totul era întors pe dos.

Ziua începuse prost..printr-o ploaie torențială, în timp ce lua masa cu părinți privea pe geam cu picăturile de apa își găseau drum spre pervaz, deși asta nu îi schimba buna dispoziție. După ce își termina sucul de portocale  și clatitele speciale ale mamei își ia ghiozdan și umbrela roz( culoarea preferată)  și porni spre scoală. Se opri în fata chioscului de ziare, unde în cîteva minute ajunse și Andra: 

"Pregatita de o zi noua?" intreaba Andra,

"Mai pregatita ca nici cand", răspunse Corina cu zîmbetul pe buze.

"Am o veste super tare....Ghici cu cine merge eu la Balul Primăverii?"

"Hmm....nu stiu e greu de zis pentru ca tu ai mulți pretendenții" spuse Corina

"Da da...eu nu glumesc. Bine hai ca îți zic eu. Aseară cînd mergeam spre casa m-am întîlnit cu Radu de la 11A, într-un final ma întrebat dacă vreau sa merg cu el la bal. Normal ca eu am zis da"

" Nu te-am vazut refuzand vreodata vreun baiat care iti cere ceva" 

"Dar nu aveam cum..era așa dulce cînd a rostit acele cuvinte...plus ca ochii aceia...buzele lui...băiatul asta este perfect"

 Trecînd prin fața unui magazin, din care se auzi un foc de armă. În următoarea secundă Corina căzu pe trotuar, glonțul ce străpunse geamul acum o lovise.Andra o strînse de mană și începu sa plîngă :

"Sa sune cineva la ambulanța....Corina vorbește-mi...Corina mă auzi?...Rezista imediat va sosi ambulanța"

În 10 minute ambulanța a venit  luînd-o pe Corina si ducînd-o de la spital, unde a fost băgată în operație.La spital sosira și părinți împreuna cu Andra și Iulian(iubitul Corinei) toți așteptînd cu sufletul la gura răspunsul medicilor. Peste jumătate de ora, cand doctorul ieși din sala de operație alături de alte 2 asistenți...vestea primită îi cutremura pe cei prezenți...Corina murise. 

Crina Popa, mama Corinei îi ceru doctorului permisiunea de a o mai vedea o data. Cu ochii plini de lacrimi păși încet spre patul pe care fata ei stătea întinsă..parul blond, creț....buzele roze care acum deveniseră un violet.. Îi sărută fruntea, își trecut de cîteva ori mîna prin parul moale, în mintea îi cutreierau amintiri frumoase :  ziua în care a ținut-o pentru prima data în brațe,fiecare aniversare, primul cuvînt spus, prima bicicleta și prima cazatura de pe bicicleta...totul urma sa rămînă doar în mintea ei.

În următoarele zile totul a fost cuprins de o liniște totala, peste 3 zile a avut loc înmormîntarea la care au fost prezenți  familia,colegi, prieteni....în aer se simțea parfum de frezii...florile preferate ale Corinei. Casa rămăsese singura, camera ei era pustie...

"Crezi ca ar fi bine sa donam jucariile?" isi intreba Crina sotul care inca  nu constientizase moartea fiicei.

"O sa vorbesc cu directoare graniței de alături...ești sigură ca vrei acest lucru"

Mama se duse și se așeza pe pat privind stupefiată spre fiecare ursulet de plus, pozele prinse de oglindă.

"Da...dar îl voi păstra pe acest" lua în mană primul ursulet al Corinei. 

Între timp la spital a sosit ambulanța aducînd un băiat care suferea de o malformate la inima...acesta este dus în operație, acesta intra în coamă dar este salvat  iar după 4 ore doctori ies și anunța un succes total...Dar ceea ce nu știau doctori este ca băiatul avea acum sufletul Corinei.