După 5 luni de când ne despărțiserăm și nu am mai vorbit deloc m-a căutat și inițial am făcut pe inabordabila, dar cât puteam să continui așa..? Aveam pupilele de parcă fumasem o tigara numai cu verde. Normal, ca o fată normal de proastă ce sunt am acceptat să ne și întâlnim și cum reușea el mereu m-a făcut să îl și iert.
Eram iar în toanele mele bune,fericită, parcă se întâmplase totul prea repede si era prea frumos. A doua zi deja ar fi trebuit să dorm la el, dar nu a fost ce mă așteptam.
Am plecat cu un prieten din cartier spre el, pentru că aparent nu eram singura pe care o invitase la el. Mh. Când am intrat în casă l-am întrebat pe unul din prietenii lui unde e si mi-a zis că e în camera, cu încă un băiat (asta nu ar fi fost problema că eram destul de sigură că nu e gay) și încă două fete🤔. Lumina era stinsă. Am încercat să deschid ușa, nimic.. după ce au ieșit din cameră a încercat să îmi explice cum că a fost o glumiță nevinovată și poate că l-aș fi iertat și aș fi trecut peste chestiuța asta dacă nu, chiar bunul lui companion de stat cu fetele în cameră, ar fi început să zică:
- Cum să îi faci mă unei fete așa frumoase și calumea așa ceva? Ea să vină la tine și tu să te închizi în cameră cu o strâmbă? Eu în locul ei nu aș suporta.
Și așa nervoasă cum eram, m-a mai ajutat și discursul bunului său prieten, m-am despărțit iar de el.
Au mai trecut câteva luni de zile pana să vorbim din nou, dar de atunci nu am mai încercat nici o tentativă de relație. Și timpul a trecut și noi am continuat sa vorbim, să ne mai și vedem din când în când.. și ușor, ușor mi s-a făcut dor.
Un dor nebun să îl am numai pentru mine.
Ce-i drept pot să dau vina tot pe el, trecuse ceva timp și de când mă despărțisem de el nu mi s-a arătat că s-ar fi atașat de vreuna cât de puțin măcar. Am rămas mereu cu impresia că mai e acolo o urmă de ceva.. și tind sa cred că era doar impresia. Am încercat de câteva ori să bat apropouri subtile la o împăcare, dar la fel de subtil mă refuza în așa fel încât să nu mă supere și să nu mă rănească. Între timp am reușit să am o relație "serioasă" de un an si ceva de zile, perioadă în care nu am mai vorbit atât de des, dar nici nu am renunțat. După ce am terminat-o cu respectivul Andrei a fost prima persoană pe care chiar îmi doream să o văd, nu ca să îmi aline vreo durere, ci pentru că simțeam nevoia de el.
Deobicei o convorbire de-a noastră cu o zi înainte să ne întâlnim era cam așa:
- Mi-ai suporta prezența la o cafea o jumătate de oră ca să ne mai tăinuim și noi? ( deobicei eu spuneam chestia asta )
- Te-am refuzat eu vreodată să o fac acum ?
- La cât să vin ?
- La 9.
- Okay, să lași ușa deschisă.
Era de la sine înțeles că nu era vorba nici doar de o cafea, nici doar de o jumătate de oră, dar de, cică așa era stilul nostru puțin mai distant, deși trecuseră 3 ani și de fiecare dată când ne vedeam eram ca și cum am fi fost împreună și nu ne-am fi certat măcar vreodată.
Era iunie, o sâmbătă noaptea, în care exagerasem cu sticlele de cidru, la o lună de zile de la ultima mea vizită la cafea, mi-a dat mesaj.
" - Ce faci, scumpo? *ciudaaattt, el nu obișnuia să mă alinte ca să nu mi-o iau în cap*
- Mbinișor, puțin amețită, tu ce faci, ești bine ?
- Mda, voiam să văd ce mai faci și să vorbesc ceva cu tine, dar dacă zici că ești amețită nu are rost.
*normal că în mintea mea de beată crezând că sunt lucidă am insistat până mi-a spus*
- Voiam să îți spun că de când ai fost ultima dată la mine am cam început să îți simt lipsa.
- ABIA ACUM? Dupa 3 ani de zile? Deja sunt cu cineva și mă face să mă simt bine. * vorbea alcoolul*
- Bine, draga. Atunci fi fericită cu sufletul tău pereche de 3 săptămâni.
A fost momentul în care i-am călcat pe orgoliul lui imens si nu mi-a putut-o ierta niciodată, chiar dacă eu l-am iertat de toate și am trecut peste toate refuzurile în speranța că data viitoare nu o să mai fie la fel și indiferent cât mă durea nu am renunțat la noi.
Niciodată.
Până atunci nu s-a afișat cu nici o tipă de când fusese cu mine, după discuția din noaptea aia a postat o poză cu o tipă care mi-a pus capac și abia atunci am realizat ce am făcut. Si am regretat nespus și am suferit, dar m-am abținut și cum și eu țin la orgoliul meu nu i-am spus.
Au mai două luni, timp în care l-am văzut o dată, pentru prima oară cu alta pe viu, chiar în fața ochișorilor mei😤. Am făcut pe indiferenta, normal. Era orgoliul în joc.
La sfârșitul lui august a plecat în Germania și nu m-am putut abține si i-am dat mesaj, descurcându-mă de tot ce am ținut în mine aproape 3 ani jumătate🙄.
Mi-e dor de tine.. rău. Și sunt conștientă că poate am greșit mult când ți-am zis că nu vreau să ne impăcăm.. și nu era și nici acum nu e vorba că nu aș vrea.. dar nu aș mai suporta să te pierd încă o dată. Când ai trecut în Brazdă pe lângă mine, ăla de eram cu el afară plecase să ducă un băiat acasă și când s-a întors, adică la vreo două minute după ce te-am văzut cu aia, i-am cerut cheile de la mașină "că voiam să mă întind" și nu m-am putut abține să nu mă pun pe plâns. Ești în continuare singurul băiat pe care l-am iubit.. și stiu sigur că nu aș mai putea trece peste dacă te-aș mai pierde o dată... și tu îmi lipsești mult și mi-ai lipsit în tot timpul asta si te-am căutat încontinuu în alți băieți,și destul de clar.. nu se compară niciunul cu tine. Tot timpul în acești ani am tânjit să aud un compliment din gura ta, orice.. să nu mai spun de impăcare. Și de fiecare dată când veneam la tine și băteam câte-un apropo mi-l întorceai .. și am preferat să mă abțin decât să stric și ultima urmă vagă de legătură dintre noi.. chiar nu îmi permit să te pierd de tot. Orice stare aș avea, lângă tine mă liniștesc mereu. Indiferent că doar vorbesc cu tine prin mesaje, sau că sunt și fizic lângă tine. Nu e nici o persoană care a intrat în viața mea în ultimii ani și să nu audă de "singurul băiat pe care l-am iubit vreodată". Eu una, mereu am sperat că poate o să ne impacăm vreodată și crede-mă, de când am văzut că ai pus poza cu aia m-am întrebat în continuu de ce până să îmi spui că îți lipsesc și să spun eu "nu" nu am văzut nicio poza cu tine și cu vreo fata, de ce de cele mai multe ori nu știam nici numele fetei cu care stăteai, de ce nu m-ai lăsat să văd nici măcar un mesaj când vorbeai cu vreuna.. Chiar ai reușit încă o dată să îmi dai toată lumea peste cap și să mă faci să mă întreb zilnic ce e în capul tău și ce s-a schimbat acum, dupa ani.. Fă-mă să înțeleg, te rog.. nu mai suport tensiunea asta dintre noi. Am încercat să nu te mai caut deloc de când te-am vazut cu aia, dar chiar m-a afectat rău.. plus că nu înțelegnici de ce nu mi-ai răspuns când ți-am zis că încă te caut in oricine, deși a trecut atât timp și după s-a întâmplat faza aia de căcat pentru mine. Să nu mai spun că mi-a căzut cerul in cap cand te-am auzit de Răzvan[când ar fi vrut să ne împăcăm, ar fi vrut totuși să nu afle Răzvan😐]de tine m-am atașat cel mai mult și la tine am ținut cel mai mult, nu aș mai fi vrut nici în ruptul capului să mai ascund asta dacă era vorba să ne împăcăm. Fă-mă să înțeleg ce vrei și ce e în capul tău.
