Pincess Of Hell

Capitolul 7

Mă privește atent și eu roșesc.

-Daca mă mai privești mult,vom manca clătite prăjite la micul dejun.

Isi scutură capul pentru a reveni realitate,și întoarce clatita pe cealaltă parte.

Mă așez la masa ,unde am o priveliște mult mai buna. Klaus este in bustul gol,așa că eu ii pot admira abdomenul bine lucrat.

-Daca o sa mai mă privești mult,chiar vom manca clătite prăjite,spune el chicotind.

Îmi dau ochi peste cap și îmi mut privirea către geam. Liniștea domnește intre noi,timp de vreo 5 minute,după care Klaus se hotareste "sa o spargă".

-Clatitele sunt gata! Mă anunță el.

Îmi întorc privirea către dragul meu Klaus,care sta in fata, ținând în mână farfuria cu clătite.

-Sper că sunt comestibile,spun eu cu un mic zâmbet pe față.

-De fapt, nu prea sunt sigur de asta,spune Klaus scarpinandu-se in cap *puricei*

-Cred că ar trebui sa gusti tu primul,și dacă ți se par comestibile,le mâncăm,spun eu privind clătitele.

-Si daca mor?

-Pffff,macar nu mor eu.

-Aa, deci vrei sa scapi de mine?

-Nu am spus asta!

Mă privește pentru câteva secunde ,după care "se dă învins" și ia o bucățică mica din prima clătită.

-Deci,cum sunt? Spun eu curioasă.

-Pai ,având în vedere că este prima data când eu gătesc,cred că sunt bunicele.

I-au și eu o bucățică mica din clătită,după care o mestec. Sunt bunicele,adică am mâncat și mai rele până acum.

-Cum ți se par? Mă întrebă Klaus râzând.

-Hmm,sunt bunicele,spun eu strâmbându-ma din nas.

-Ma bucur că îți plac,spune el cu o față de învingător.

-Am spus că sunt bunicele ,nu că îmi plac,spun eu punând o față de copil ușor nervos.

-Aa deci nu îți plac,nu?

Vine înspre mine, râzând,și pot să spun că fața asta îmi spune că voi fii supusă unui mic chin.

Mă ridica de pe scaun,după care îmi prinde talia ,și începe să mă gâdile. Încerc să il opresc,dar el tot nu încetează.

Cad moale in bratele sale,iar Klaus se sperie,după care încetează cu gadilatul.

-Eve! Doamne,nu vine sa cred! Ce am făcut? Eveline, trezește-te te rog!

Preț pentru câteva secunde, il las sa se sperie.

Îmi deschid ochi ușor,după care mă desprind din strânsoarea îmbrățișării sale,și fug cat de tare pot,spre camera lui.

Cu ochii înlăcrimați,apare in pragul ușii.

- Te-am păcălit!! Spun eu râzând și țipând în același timp.

-Chiar am crezut ca...,dupa care ,eu il întrerup.

-Ca am murit? Deja am sunt moartă,spun eu in timp ce zâmbetul meu îmi dispare ,atunci când il vad pe Klaus venind înspre mine.

Mă i-a în brate și mă strânge tare. Il strâng și eu la randul meu,după care se desprinde ușor.

-Nu vreau să pățești nimic rău,spune el ,pupandu-ma pe frunte.

Îmi pare rău că am postat așa târziu,dar am fost ocupată cu școala. O sa incerc sa îmi fac mult mai mult timp pentru Wattpad.

Inca va aștept comentariile despre carte,sa îmi spuneți dacă vă place.

Va pup❤💎