Ne purtam ca doi străini..

✏ Capitolul 8 - Pe cine cautai cu privirea?

Spor la citit

Alarma suna în continuu. Ma ridic încet din pat, oprind telefonul, apoi aruncandu-ma din nou în pat.

După câteva minute oarecum ma trezisem din visatul cu ochii deschiși. Ma duc sa ma pregătesc de școală.

Azi e marți, ultima zi de școală pe semestrul I. Nu știu ce as putea sa spun, profesorii sunt nebuni ca ne cheamă și azi..

Noi pierdem doar timpul..

Ma pregătesc și ma duc în stație asteptand autobuzul, apoi ma asez la locul meu obișnuit.

Trece o stație după primesc un mesaj.

" Buna. Ce faci? "

" Ma duc la școală. "

Fără sa realizez stația lui a trecut. Acum sunt la a 3 a stație..

Eu: Dar oricum el nu e în autobuz, spun fără sa verific dacă e sau nu apoi ma uit în jur sa vad dacă m-a auzit cineva..

E multa lume, mai ales în spatele autobuzului..

Imi scot căștile dând drumul la muzica încercând să-mi relaxez gândurile, care nu înceteaza sa tacă.

Poate e în autobuz.

Te înșeli.

Dar n-ai văzut stația lui.. Orice e posibil.

Vreau sa ascult muzica, lasa-ma conștiința proasta.

Eu te las, dar asta nu schimba nimic.

***

Cobor jos începând sa oftez și uitându-mă în spatele autobuzului dacă se afla cineva.

Vezi conștiința! Ți-am zis eu ca nu e.

Ma uit încă o data și el era acolo..

Rezemat de geam cu mâinile în blugi uitându-se parca ars și nerăbdător, puțin dezamăgit, la fiecare persoana care trecea pe lângă autobuz..

Nu știu dacă m-a văzut.. Sau pe cine cauta atât cu privirea.. dar știu ca ma doare cand ne purtam ca niște străini..

******************************
Va urma