Ne purtam ca doi străini..

✏ Capitolul 11 - Daca pățește ceva nu o sa ma iert

Spor la citit

☆☆Perspectiva lui Justin☆☆

Aștept în fața salonului uitându-mă la aceea lumina roșie, rugându-mă sa nu mai lumineze și fata aia, adică Emy sa fie bine.

Are un nume foarte frumos, parca e o mica printesa, ochii ei căprui te poate vrăji in doua secunde și zâmbetul ei cald te face să-ți uiți orice problema.

Ce naiba.. am înnebunit.

De când fac eu descrierea la orice puștoaică?

?: Domnule sunteți rănit, veniți cu mine, va rog.

Îmi spune o asistenta, dar eu dau din cap negativ, uitându-mă în continuare la aceea lumina roșie.

Ce Doamne iartă-mă spun..

Nu mai e roșie! ... S-a stins..

La câteva secunde un doctor iese trist din salon.

?: Am făcut tot ce am putut, dar acum ea e în comă..

Justin: Pot sa stau cu ea?

?: Da.

Intru în salon, așezându-ma pe un scaun lângă patul ei.

Nu știu de ce am vrut sa stau cu ea, nici măcar n-am realizat când am spus asta.

Ma simt atât de vulnerabil, atât de idiot.. Deși am salvat-o tot s-a lovit la cap. E numai vina mea.

Din vina mea e în comă..

O usa se deschide pe ea intrând cele doua prietene ale ei.

Teo: Cum se simte?..

Nycol: O urăsc pe diriga.. nu ne-a lăsat sa plecam de la ore.

Justin: E în comă, spun rece privind în vag.

Nycol: Mulțumesc ca ai salvat-o.. dacă nu erai tu..

Justin: E în comă.. Nu am salvat-o!! Ok?!

Teo: Du-te acasă.. ești rănit. Stam noi cu ea.

Justin: Nu plec pana nu se trezește. E vina mea ca e în comă!

Teo: Du-te.. te anunț dacă se trezește..

Nycol: Esti obosit.. Nu te-ai odihnit deloc..

Teo: Te rog..

Justin: Ok! Nu vă mai milogiti atât de mine!

Ma ridic și plec nervos, trântind usa. Dar înainte am privit-o cu vinovăție..

Dacă pățește ceva.. nu o sa ma iert niciodată..

Eu o sa fiu vinovatul.. doar eu..

******************************
Va urma