Sentimentele

85 6 1
                                        

Perspectiva lui Stefan:
Trebuie s-o gasesc pe Ioana, vreau sa nu ma urasca. Trebuie sa-mi cer scuze.
Stiam ca n-o sa iasa pe hol, asa ca am rugat-o pe colega cu care sta ea mai tot timpul, sa-i spuna ca vreau neaparat sa vorbesc cu ea
-Buna, ai putea te rog sa o chemi pe Ioana? Chiar trebuie sa vorbesc cu ea.
-Da...nu stiu daca voi reusi sa o conving, ca e foarte incapatanata, dar o sa fac tot posibilul, zise Raluca.

Perspectiva mea:
-Ioana, vezi ca vrea Stefan sa vorbeasca cu tine!
-Serios? Am crezut ca ma uraste!
-Cum sa te urasca ma? Ai innebunit? Du-te!
Raluca era la curent cu tot ce se intamplase la intalnirea noastra.
M-am dus pe hol, chiar eram curioasa sa vad ce vrea sa-mi zica. Sunt atat de incantata ca nu ma uraste...il plac la nebunie. Il vreau atat de mult. Dar n-o sa se intample...
-Buna...Ioana.
-Buna...
-Hai mai bine la geam, ca aici e galagie.
Ne-am dus la geam, unde era un loc mai retras
-Uite...stiu ca probabil ma urasti acum, dar vreau sa stii ca imi pare foarte rau ca am grabit lucrurile. N-ar fi trebuit sa fac asta.
-Iti accept scuzele...si mie imi pare rau...
-De ce? N-ai facut nimic gresit.
-Ba da...m-am purtat atat de rece cu tine...
-E numai vina mea, am meritat-o. Ioana...de cand am facut acea provocare...nu m-am putut opri din a ma gandi la tine...e ca si cum ai pus o vraja asupra mea. Nu ma astept sa ma crezi, dupa cum ma purtam cu fetele in trecut...si te inteleg perfect. As face si eu acelasi lucru in locul tau.
Nu-i nevoie sa spui ceva, am vrut doar sa stii cum ma simt si ca nu am mai spus asa ceva nimanui pana acum...

A vorbit atat de frumos, mai aveam putin si plangeam.

-Vreau sa stii ca te plac mult...mai adauga el

N-am vazut niciodata atata sinceritate in ochii unui baiat. Avea si pupila dilatata, dovada ca el chiar spunea adevarul.
-Stefan...nu mai pot ascunde ce simt pentru tine. Nu ai nici cea mai mica idee de cand astept momentul asta. Ieri te-am respins pentru ca stiam de cum te-ai purtat cu fetele in trecut...dar nu-mi mai pasa. Am asteptat prea mult. Te plac atat de mult...
Cand a auzit aceste vorbe, Stefan a fost atat de fericit si in sfarsit ne-am sarutat pe bune. Asta am vrut de la bun inceput. Sa ma sarute pentru ca simte ceva pentru mine, nu pentru o provocare. E atat de perfect... Sper doar sa nu ma insel in privinta lui, sper sa fi fost sincer cand a spus acele lucruri.

Perspectiva lui Stefan:
Mihai ma cunoaste atat de bine... Da, simt ceva puternic pentru Ioana. E atat de perfecta, nu are rost sa mai neg. Este tot ce si-ar putea dori un baiat. Doamne sunt atat de norocos. Ea e de asemenea prima fata pentru care am sentimente.

Toate celelalte erau nebune dupa mine, dar eu nu simteam nimic. Le foloseam doar pentru...nevoile masculine. Dar Ioana a schimbat asta.  Pentru ea simt ceva.
N-am fost niciodata atat de fericit.

Ne-am sarutat toata pauza. Eram atat de fericiti amandoi.
Apoi din pacate a trebuit sa ma duc inapoi la clasa.
Nu ma puteam opri din zambit.
-Ia stai asa, ce s-a mai intamplat acum de zambesti asa de mult?
-Mihai, esti cel mai tare!
-Tot nu m-ai lanurit!
-O plac foarte mult pe Ioana si, datorita tie, i-am spus ce simt.
-Oooo bine baaaaa! Si apoi ce s-a intamplat?
-Tu de ce crezi ca zambesc? Si ea simte la fel! Este atat de perfecta! Ne-am sarutat mai toata pauza!
-In sfarsit descoperi si tu cum e sa simti ceva pentru cineva bai Fane! Thats my boy!

Perspectiva lui Mihai:
Hopa, se pare ca nu trebuie sa mai fac nimic. Bine ca s-a trezit la realitate Stefan.

Perspectiva mea:
Nu ma puteam opri din zambit. Asta-i oficial cea mai tare zi din viata mea! Il iubesc! Chiar il iubesc! Il iubesc enorm!
-Spune tot ce ti-a zis Stefan! zise Raluca
Asa ca i-am spus absolut tot! Si cele mai mici detalii. A fost si ea fericita pentru mine.

In fiecare pauza ne-am sarutat si am vorbit! Sper sa fie asa in fiecare zi de acum incolo!

The DareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum