The Dare

Surpriza

A trecut o saptamana, saptamana care a fost perfecta. Eu niciodata nu am indragit scoala, mai ales acum, in clasa a 8a. Uram sa merg la scoala, din cauza faptului ca vedeam aceleasi fete enervante zilnic. Intotdeauna am urat sa citesc, temele, practic tot ce tine de scoala.

Dar Stefan a reusit sa schimbe asta. In fiecare dimineata m-am trezit fericita ca merg la scoala. Ba mai mult, imi doream sa am cat mai multe ore, ca sa am multe pauze la dispozitie alaturi de el.

Totul era frumos in fiecare zi. Ne sarutam, ne imbratisam, flirtam, asa cum mi-am dorit de la bun inceput.
A mai trecut inca o saptamana si de fiecare data cand ma intrebau colegii /colegele/prietenii/prietenele daca suntem impreuna...eu nu stiam ce sa le raspund. Asta-i chestia, ca eu si Stefan nu am discutat deapre acest lucru. Da, facem tot ceea ce fac cuplurile normale (aproape), dar tot nu stiu in ce stadiu suntem momentan si imi e rusine sa deschid subiectul.

Nu sunt genul de prietena geloasa sau foarte posesiva, dar acum ii stiu orarul si pe unde este atunci cand nu suntem impreuna. Stiu pentru ca el imi zice, nu pentru ca-s eu disperata sau ceva, pentru ca nu e asa, chiar deloc. Am incredere in el, chiar daca inainte era un mare "player".

Astazi este joi, zi in care eu am ore de la ora 2 si Stefan la fel, daaaaar ajung la scoala la 12 deoarece am meditatii dimineata si nu mai trec pe acasa. Stefan imi stie programul, deci sta cu mine de fiecare data.
Cand eram in autobuz, in drum spre scoala, ma suna Stefan, cum face mereu, ca sa imi tina de urat, sa nu ma plictisesc in autobuz. E atat de bine sa am cu cine sa discut la telefon in transportul public. E o atmosfera asa naspa acolo, dar Stefan face ca totul sa fie bine.

Cand ma apropiam de statie, Stefan mi-a spus ca ma asteapta undeva in stamga statiei si ca are o surpriza pentru mine. Cat de dulce poate fi! M-a facut foarte curioasa.

Intr-un final am ajuns si, nerabdatoare, m-am dus la el sa vad ce surpriza mi-a pregatit.
Si ce sa vad...Stefan, foarte gatit, cu un buchet maaare de flori in mana, ma astepta acolo. Imi venea sa tip de bucurie cand l-am vazut.
Cand am ajuns fata in fata, nici buna nu am apucat sa zic, ca spune el:
-Te plac mult Ioana si m-ai face cel mai fericit daca ai accepta sa fi impreuna cu mine, sa fi a mea! Ce zici? intinzandu-mi buchetul cu flori
-Doamne Stefan, credeam ca nu ma mai intrebi! Normal ca vreau sa fiu cu tine! Esti tot ce mi-am dorit! spun eu in culmea fericirii, acceptand buchetul, apoi sarindu-i in brate.
Eram in al noulea cer. L-am strans in brate cat de tare si cat de mult am putut si apoi...da, ne-am sarutat...o gramada 😂

Si cum Stefan este atat de romantic aparent, m-a dus dupa-aia si la o intalnire, acolo, in apropierea scolii.

Acum pot sa le spun tuturor, in sfarsit, ca eu si Stefan suntem un CUPLU! N-o sa fie nevoie sa ma mai intrebe despre noi colegii sau mai stiu eu cine, ca o sa ii lamuresc de la bun inceput, chiar daca ii intereseaza sau nu, ca Stefan e al meu, si bitch I ain't gonna share my boy!

Unii baieti din clasa ma plac (sau se prefac, I don't know) si mai fac glume cu mine, dar acum acele glume dispar.
E de ajuns o singura data sa ma atinga vreo unul, ca atata-i trebuie! Stefan il rupe in bataie.

Pe Facebook, desigur, nu mai sunt "single" ci sunt "intr-o relatie". Hell yeah!

Ups! Am cam deviat de la subiect.

REVENIND la subiect, s-a implinit o luna de cand eu si Stefan suntem OFICIAL impreuna. Toata lumea stie de acest lucru (m-am asigurat ca toata lumea stie 😂).

El era popular inainte, iar acum sunt si eu populara. Tot holul stie ca noi suntem un cuplu si de asemenea, mi-am facut si noi prietene.
In momentul de fata, nu-mi pot dori nimic mai mult. Sunt cea mai fericita!
Un singur lucru destul de nasol as putea zice, este ca el fumeaza in fiecare zi cu gasca lui si stau si eu cu el. Nu asta-i partea nasoala, ci faptul ca eu nu vreau sa ma apuc de fumat, dar imi place muuult cum miroase fumul de tigara si stau cu ei zilnic acum. Logic ca ei mi-au oferit sa incerc, dar am refuzat de fiecare data. Sper sa fiu in stare sa rezist in continuare.

Pe de alta parte, in gasca asta a lui sunt vreo 3 pitipoance, pe care eu nu le sufar, din cauza ca sunt proaste, dar daca Stefan e bun prieten cu ele...nu am ce face. Uneori cred ca ele sunt atrase de el, dar, cum ziceam, am incredere in Stefan.
Imi place in schimb ca in fiecare zi Stefan le arata idioatelor alora ca sunt cea mai importanta pentru el. Flirteaza cu mine, ma saruta, ma complimenteaza in fata lor.
Pun pariu ca nici alea nu ma sufera le mine, dar chiar nu-mi pasa.

In tot acest timp, parintii mei nu stiu nimic despe relatia noastra. Tata ar vrea sa n-am prieten pana la 20 de ani, deci el chiar nu trebuie sa afle de Stefan, iar mama e de acord cu baietii, cu conditia sa ii cunoasca si ea.
Am noroc ca tata are un serviciu ce il tine plecat de acasa 5 luni, iar apoi sta 3 luni acasa si tot asa. In perioada asta el e plecat.

Acum ramane de vazut cum o sa i-l prezint mamei...

P.S: Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat vreun capitol de atata timp, numai ca am avut o perioada foarte incarcata cu scoala si...s-a intamplat ceva ce nu ma ajuta foarte mult acum...nu il mai plac pe tipul asta, pe Stefan, baiatul "visurilor mele" din motive personale desigur, iar acum imi e putin cam greu sa scriu despre cat e de "perfect"...dar o sa fac tot posibilul sa continui aceasta poveste. Nu renunt. Chiar imi place povestea (sunt foarte modesta, stiu)
Fetelor de 14-15 ani sau sub, va dau un sfat prietenesc: nu va lasati atrase de fizicul unui baiat, daca nu ati mai vorbit cu el vreodata. Nu faceti greseala asta! Sau daca chiar nu va puteti abtine, gasiti o cale sa vorbiti cu el cat mai curand, ca sa descoperiti ce fel de persoana e, sa nu il placeti luni intregi ca apoi sa vedeti ca el nu e asa cum credeati voi si sa fiti dezamagite.

Dupa cum probabil v-ati dat seama, vorbesc din propria experienta 😂

Asta-i tot ce am avut de spus 😘