E seara. Mie atat de foame!
Vlad:
Eu:Si... Ii asteptam pe reporterteri...
M:....
Eu:Ce ai? Esti bine?
M:...
Eu:Magda.... Magdyzzz.... Ma sperii....
De ce nu spune nimic? Se uita intr-un punct fix. E palida la fata. Dintr-o data inchide ochii si cade. Din fericire am prins-o înainte sa se loveasca de asfalt.
Eu:Magdyz....
A:Ce s-a intamplat?
Eu:I s-a facut Rau... Cred ca de la foame.
A:Medic!
Eu:Avem un medic?
A:Seara vine tot orasul. Normal ca avem medici in caz de urgenta.
Un medic a venit, si tins-o pe jos si a udat-o cu apa rece. A deschis ochii!
Me:Domnisoara, ma auziti?
Eu:Magda...
M:Da...
Me:Ar trebui sa manance. De asta i s-a facut Rau.
Eu:Bine, mergem acum sa mancam. La revedere!
Eu:Hai sa mancam! Ridica-te.
M:Ti-am mai spus ca nu mananc!
A:Stiu ca vrei sa fi de partea noastra, dar nu Poti sa te imbolnavesti din cauza asta. Du-te!
M:V-am spus ca nu mananc!
Eu:Mananci sau plecam de aici cu forta.
M:Nu!
Eu:Mananci sau renunti la colegiu.
M:Nu!
Eu:Mananci sau nu o mai vezi pe Bie!
M:Nu!
Eu:Mananci sau ne despartim!
M:Nu!
Eu:Mananci sau ma omor!
M:Nu!
Avea lacrimi in ochi si a cazut in genunchi. A sunat cam dur. Normal ca nu aveam de gând sa fac nimic din ce am spus. Ma credeti nebun? Nu raspundeti! Am luat-o pe sus si am suit-o in primul taxi.
M:Lasa-ma! Da-mi drumul!
V:La restaurant va rog!
Taxim. :Domnisoara e in regula?
V:ii e rău. Nu a mancat in ultimile 2 zile.
M:Opriti! Vreau sa cibor!
V:Nu o ascultati. Magdyz e primul an si deja ne faci de ras?
M:Ti-am spus sa ma la sa plec!
A incercat sa ma loveasca in brat, dar nu avea putere.
V:usor! Aproape m-a durut.
Haide! Mergem, mancam ceva si o sa fie mai bine.
M:Nu vreau!
Eu:Si cand ti-e Rau esti incapatanata!
M:Ti-am spus ca nu vreau sa mananc!
V:Atunci stai cu mine cat mananc eu.
M:Si dupa mergem inapoi la Ana?
V:Iti promit.
M:Bine.
Naivo! Chiar crede ca ma las asa usor?
T:Am ajuns.
Eu:Multumim! Si im pare Rau pentru fundalul cu tipete.
T:Nu-i nimic.
Am mers inauntru, ne-am asezat la o masa si am comandat. Ce? De toate. In jumatate de ora a venit chelnerul sa aduca mancarea.
Eu:Haide! Mananca!
M:...
E suparata. Trebuie sa o inveselesc. I-am desenat o inimioara din cartofi prajiti. Ce? Pot sa fiu si dragut. Si a meritat cand a zambit si a luat un cartof.
Eu:In sfarsit!
M:Uite, am mancat. Sa mergem.
Eu:Nu, nu, nu... Sa nu crezi ca merge asa. Hai! Mai ia!
M:Bine...
A mancat puţin si ne-am intors la Ana si ceilalti.
Eu:Sa nu mai faci asa!
M:Cum asa?
Eu:Sa nu mananci 3 zile pana lesini.
M:Bine...
Eu:Si... Astept niste scuze.
M:Pentru?
Eu:Pai ai spus ca e mai bine sa renunti la colegiu, la Bie ,sa ne despartim si sa mor, decat sa mananci.
M:In apararea mea, nu gandeam bine. Abea ce lesinasem!
Eu:Sa spunem ca te iert .
M:Ok.
Am ajuns la tabara.
Magda:
A:Esti mai bine?
Eu:Da.
A:Acum tu! Ai facut ceva din cate ai zis inainte, ai ranit-o sau ai suparat-o in vreun fel? Pentru ca daca da, ai sa o patesti!
Eu:Nu! Nu mi-a facut nimic. M-a ajutat. A vrut doar sa fiu bine.
A:Daca spui tu...
V:Au fost reporterii?
A:Da. Au zis ca vin Maine dimineata cand afla vestea de la guvern.
Eu:Bine. Mie mi-e somn. Sa dormim. Maine e o zi mare.
A:Da..
Am intrat in cort si am adormit.
