Răzbunarea uneori e dulce

Capitolul I - Ducele San Antonio s-a întors din morţii

Londra

Bârfele au început să circule prin oraş şi la toate balurile care se ţineau de mai bine de o lună la fiecare trei zile în speranţa ca măcar la unul dintre ele îşi va face apariţia acel faimos duce despre care toată lumea credea că a murit în urmă cu douăzeci şi cinci de ani.

Însă nimeni nu ştia că fiecare bal era îndeaproape supravegheat de oamenii de încredere ai ducelui care strângeau pentru el cât mai multe informaţii despre duşmanii ducelui.

Strângeau informaţii despre acel necunoscut care a devenit duşmanul numărul unu al ducelui. Au început să-i urmărească orice mişcare făcea, cu cine se întâlnea, cine îi erau prietenii apropiaţi pe care se putea bizui când avea probleme. Toţii erau la fel, nişte oamenii fără onoare şi cuvânt, nişte ticăloşi.

Ducele dorea să ştie totul despre acel necunoscut înainte de a-şi face apariţia în înalta societate londoneză.

În această seară se vor întâlni din nou, vor fii faţă în faţă. După aceea noapte fatitică în care l-a ajutat pe acel om fără suflet ca să omoare o întreagă familie, doar ca el să aibă acces la o avere care nu-i aparține ca să-și satisfacă toate poftele lui păcătoase.

Toate acestea aveau să se termine în seara aceasta, dar mai întâi trebuia să o pună la adăpost pe mica lui prinţesă.

În uşa biroului bătu cineva întrerupându-i gândurile.

- Intră, vocea sunându-i un pic mai aspru decât de obicei.

Majordomul deschise uşa şi spuse:

- Excelenţă, persoana pe care o aşteptaţi a venit.

- Bine, pofteşte-o înăuntru, iar după aceea nu vreau să fim deranjaţi. Trimite-i înăuntru şi pe Andrei şi pe Alexa.

- Da Excelenţă, spuse majordomul ieşind din birou.

După nici cinci minute cei trei oamenii au intrat în birou, erau la fel de neliniştiţi ca şi mine.

- Crezi că vei avea probleme în seara asta, nu-i aşa? mă întrebă Andrei şoptit.

- Da, sunt sigur că voi avea, le răspund uitându-se la cei trei pe rând.

- Atunci lasă-ne să venim cu tine şi să te acoperim, spune Alexa răstit.

- Nu. Pentru voi doi am o misiune mai importantă să faceţi. După ce voi semna toate documentele voi doi împreună cu micuţa mea prinţesă veţi pleca în munţii Scoţiei la casa soţiei mele unde veţi aştepta veşti despre mine. Pe drum pe micuţă o lăsaţi la mănăstirea Santa Maria de Los Angeles împreună cu una dintre scrisori pe care vă voi da-o.

- De ce acolo? întreabă Andrei.

- Dacă ceea ce presimt că se v-a întâmpla ceva rău în această seară, voi nu veți mai putea să-i apăraţi pe amândoi copii mei deodată. La mănăstire micuţa va fii mai în siguranţă, dar fiul meu încă nu ştie prea bine să se apere. Voi va trebui să îl învăţaţi să mânuiască toate armele aşa cum am fost şi noi învăţaţi cum s-o facem.