Capitolul 8 - O zi...nasoala?

313 38 4
                                    

Akane pov.

  Ma trezesc în camera mea care de data aceasta era pustie. Ciel n-a venit sa mă trezească în dimineața asta. Mă ridic în picioare și trag draperiile lăsând lumina sa intre în camera. Merg la dulap și îmi scot niște haine. Mă îmbrac cu o rochie pana la genunchi,  partea de jos era crem cu o dunga roșie iar cea de sus era roșie cu bretele roz deschis și cu dantela pe margine. În picioare mi-am luat pantofi negrii. M-am pieptănat și am ieșit din camera.
Am ciocănit ușor la ușa lui Ciel și am intrat însă spre surprinderea mea, nu era nimeni. Merg și în biroul lui însă nu găsesc decât niște hârtii dezordonate pe birou. Ciudat. Oare unde o fi baiatul asta?
  Cobor și merg în bucătărie unde îi găsesc pe Mey Rin, Finny, Bard și Tanaka.

Mey Rin: Bună dimineața, domnisoara Akane. Cum ați dormit?
Akane: Bine. Um...știți cumva unde e Ciel?
Bard: A plecat de urgenta la o misiune în Paris. Nu a vrut sa te trezească așa ca a plecat cu Sebastian. Cel mai probabil se va întoarce peste vreo doua sau trei zile.
Akane: Ah, am înțeles. Atunci...Este ceva cu care as putea sa va ajut?
Mey Rin: Nu, suntem în regula. Nu iti face griji.
Akane: Oh, bine atunci. Spun și urc la etaj ieșind pe balcon.

Akane: Pff..Și acum eu ce fac? Mă rezem de balustrada și privesc în jur. După gardul înalt se întindea o pădure destul de mare iar dincolo de ea nu era decât ceata. În gradina puteam vedea toți acei trandafiri roșii și albi. Gradina era foarte frumoasa,  insa bineînțeles ca trebuia sa vina Pluto sa o strice și sa își marcheze teritoriul peste trandafiri. Of...Acum imi pare rau de Finny...

  Oftez și mă așez pe scaun sprijinindu-mi capul de mâini. Zilele astea cât Ciel este plecat o sa treacă foarte greu...
Deodată simt doua brațe subțiri cum mă îmbrățișează pe la spate și respirația cuiva în ceafa. Mă întorc brusc și îl văd pe Alois rânjind ca deobicei.

Akane: Ce cauți aici?! Și cum ai intrat?
Alois: Pe fereastra. Am venit sa te conving sa te întorci.
Akane: Nici o șansă. Spun incruntandu-ma la el și dandu-i peste mâini. 
Alois: Akane, dacă nu te întorci cu mine la conac mai târziu vei regreta decizia ta.
Akane: Continua sa speri. Eu nu plec de aici.
Alois: Sa înțeleg ca te-ai atașat de Phantomhive și nu mai vrei sa pleci.
Akane: Ce?! Ba nu! Ma ratoiesc la el și simt cum roșeața mi se urca în obraji.
Alois: Recunoaște Akane, Îl placi. Am văzut cum te porti și vorbești cu el. Și sa nu uitam și de micile sărituri pe care vi le trimiteți. Am văzut tot Akane, inclusiv scena din gradina. M-am înroșit și mai tare când mi-am amintit de cuvintele lui Ciel "Tu ești totul pentru mine".
Akane: Oricum eu tot nu vin.
Alois: Săraca de tine, Akane. Facandu-ti speranțe ca Phantomhive se v-a căsători cu tine intr-o zi. Trezeste-te la realitate! Ciel e logodit. Nu ar risca sa își păteze reputația rupând logodna doar pentru ca tu sa-i fi iubita. Oricum ar fi, tot la mine vei veni și atunci îți vei da seama ce ai pierdut. Îmi spune acesta la ureche și sare de pe balcon fiind prins de Claude.
Alois ăsta e prea disperat sa mă întorc. 

  Oftez și mă ridic de pe scaun. Mă pun în fata oglinzii și îmi desfac peticul de la ochi. Nu arata atât de rău.  Cu excepția faptului ca aveam tone de sange uscat iar ochiul era ușor roșiatic era mai bine și din fericire nici nu mă durea. Mă curat de sange si îmi dau bandajul jos de pe obraz. Îmi duc mana la semn și oftez. Iar mi-au venit în minte acele imagini. Nu le pot suporta...mereu mă apuca melancolia când îmi apar în minte.
  Îmi pun bandajul la loc și ies din baie iar cum nu aveam altceva mai bun de făcut am mers în biroul lui Ciel și am început sa aranjez lucrurile. Era destul de multa dezordine și după câte a făcut pentru mine măcar atât sa fac și eu.

   În timp ce aranjam foile și dosarele de pe birou am găsit ceva interesant. Un document cu...ruperea...logodnei?! Și Ciel a semnat...dar de ce ar face asta? Eliz...adică Lizzy e de acord măcar cu asta? Oare eu sunt de vina pentru decizia lui?

Akane: *ofteaza* Nu mă așteptam să faci asta. 
Mey Rin: Domnisoara Akane,  Elizabeth a venit sa vă vadă.
Akane: Elizabeth? Vin imediat.
Sper ca nu a venit din cauza fisei astea.

-------------------------------
Kon'nichiwa Minasan!
Ce mai faceți?  Mie îmi vine sa mă sinucid ;-; E posibil sa nu mai pot posta o perioada lunga destul de curând...De ce? Pai...sa spunem doar ca maică-mea nu e prea mulțumită de nota 7 la mate... Dacă mai vin cu 7 îmi ia telefonul și calculatorul
T-T O sa mor... Voi profita cât am ocazia și voi scrie cât de mult pot la carte și voi încerca postez în fiecare zi.
Oricum, sa lăsăm jelitul la o parte. Dacă v-a plăcut capitolul, nu uitați sa lăsați un vot și un comentariu iar noi ne revedem în capitolul următor.
Ja ne!

Indragostita de un nobil (Kuroshituji Fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum