Urmatoarea zi m-am trezit cu o migrena dureroasa. M-am dus la baie, m-am dat cu apa rece pe fata sa imi revin.
Prezenta verii inca nu disparuse. Mi-am luat jeansii negri uzati, o camasa fara maneci transparenta, ma imbracam decent chiar daca ai mei aveau bani.
Mi-am prins parul blond intr-o coada ondulata, mi-am tras tenesii in picioare si am coborat jos.
Vestea buna: ai mei plecasera.
Vestea rea: bona era aici.
Am trecut pe langa ea sa ies, dar m-a oprit.
-Mama ta mi-a spus ca vrea sa vi diseara la rugaciune.
-Spunei ca am meditatii si nu pot veni.
Am iesit repede inainte de alte intrebari. Oricat iubesc vara, arsita asta in septembrie nu imi face o deosebita placere. Uneori am nevoie si de briza rece de iarna.
La scoala nu dadeam pe afara de popularitate, ma stiau toti ca fata care lesina si e de alta religie. Altii imi ziceau pocaita de bani gata. Vorbe-n vant pentru mine.
Eram clasa a 9 a, prima saptamana. Boboaca de liceu. Aveam 16 ani. Uneori cred ca ar trebui sa fiu mai prietenoasa, nu prea mi-am facut un numar mare de prieteni.
Primul lucru care l-am facut a fost sa ma uit dupa baiatul de ieri, Johnattan. Iar eu proasta la ce ma asteptam? Sa imi cada in fata ochilor dintre sute de copii.
Mi-am continuat drumul prin scoala dandu-mi palme imaginare. Uneori dau in prostie.
Aveam fiecare elev al liceului cate un dulapior albastru pentru carti. Al meu avea o culoare cam ruginie fiind dulapul din margine. Ce noroc pe mine.
Urmatoarele ore au fost obositoare. La sport pot sa zic ca mi-a mai revenit pofta de viata. Mi-am luat pantalonii scurti verziui si un maieu alb. Unele fete faceau sport doar in bustiere desi ora se facea si cu baieti. Ce sa zic.
Nu faceam sport decat pentru miscare. Preoblemele de sanatate nu imi permiteau. Luam pauze de cate ori vruiam. Si asta cam des.
M-am indreptat spre terenul de fotbal cand fetele s-au format echipe pentru volei. Eu nu jucam. Mai bine urmaream meciurile de fotbal ale baietilor.
Eram singura persoana din tribune. Meciul devenise plictisitor, bobocii de a 9a cu cei de a 10 a. Asta pana l-am vazut pe Johnattan. Cred ca era capitan, urla cam la toti de pe teren si ii injura. Plus ca era cam singurul fara tricou. Nu m-am inselat cand am zis ca face sala.
Nici macar nu mai urmaream meciul cand un pusti a strigat:
-Hei fata, adu si tu te rog mingea!
Fata are un nume, am gandit eu.
Am coborat jos si i-am dat mingea tipului care parea ca nu isi mai dezlipeste privirea de pe picioarele mele. Idiot.
-Sti, arati beton pentru o boboaca! a incercat el un ton de flirt.
-Data viitoare iti iei singur mingea. am raspuns rece intorcandu-ma spre sala de sport. Nu m-am putut abtine si m-am intors sa il mai vad o data pe Johnattan. M-a privit tinta apoi s-a intors la joc.
M-am intors brusc si am intrat in scoala. Poate ar trebui sa vorbesc cu el. Poate ar trebui sa imi bag mintile in cap.
Imi scoteam cartile din vestiar incercand sa nu le scap pe jos cum fac de obicei.
-Aaa!
Esec total, toate cartile erau pe jos. Dar nu din vina mea. Johnattan aparuse langa mine.
