Următoarea zi m-am trezit cu cele mai uriașe cearcăne din viața mea. Ce gândea acum John despre mine? Probabil că sunt o ușuratică, dar la naiba, a zis că sunt altfel, nu ar putea să mă judece. Mi-ar aștepta explicația.
Ceva în inima mea îmi spunea că voi vedea acea privire dezamăgită care mă rupe pe interior.
Și așa a fost. După ce Arthur m-a lăsat la școală fără să ne adresăm vreo vorbă, am urcat in clasă, iar John era acolo, vorbind cu un coleg.
A aruncat o privire fugară spre mine, iar ceva în mine s- a rupt la modul figurat, dar la fel de dureros. Trebuia să-i vorbesc, el mereu luase inițiativa, era rândul meu.
M-am îndreptat spre el cu pași mărunți și tremurători. Nu era momentul să cedez, știam ce aveam de spus.
L-am prins de umăr ușor și s-a întors spre mine. Unde era acea sclipire din ochi?
- John, trebuie să discutăm.
- Am oră, a răspuns simplu aproape ignorându-mă.
- Hai să chiulim, și da, știu când m-ai întrebat tu asta am zis nu, dar te..te rog, ok? l-am rugat strângând cămașa lui în mâna mea.
- Of, bine. haide.
Păstrând distanța, am mers pe o bancă ascunsă între blocuri. Mă durea răceala lui, dar știam ce crede.
- Știu ce crezi, dar nu a fost ceea ce părea, am început eu, realizând cât de clișeic sunase asta, dar am continuat, te rog să nu crezi că s...
- Rut, te rog, nu vreau explicații, e viața ta, nu ar fi trebuit să mă bag, ok? Eu am fost cel care a insistat fără să știu că tu de..
I-am pus mâna la gură, speriată să-i mai aud gândurie. M-a privit uimit, dar a tăcut.
- Nu e iubitul meu, e logodnicul meu.
- Ce ai spus? mi-a șopit crispat. Era aproape amuzant, dar m-am abținut. L-am luat de mână, iar căldura lui m-a traversat brusc.
- E ceva ce vor familiile noastre. Nici eu, nici el, nu vrem să fim unul cu altul, nici măcar prieteni nu suntem. Înțelegi?
- Stai puțin, atunci de ce te-a sărutat? a întrebat după un lung moment de gândire.
- Pentru că știa că ești tu acolo, iar el, ei bine, e prima dată când a făcut asta, el e un porc, atât.
- Hei, eu eram porcul, mi-a răspuns amuzat. Vreau să te mai întreb ceva. Ce legătură aveam eu?
Mă privea pătrunzător, iar răspunsul a venit negândit, dar adevărat.
- Pentru că știe că ești special pentru mine John. Iar din cauza asta am avut primul sărut cu un măgar.
Privirea lui a căzut pe buzele mele, iar eu involuntar l-am strâns mai tare de mână. Fă-o Johnattan, te rog.
Se aplecă încet, iar buzele lui se lipiră de ale mele, lăsând un râu de emoții să-mi traverseze corpul.
Instincitv, m-am lipit mai mult de el, vrând mai mult, gustând mai mult. Avea buzele mai aspre, dar cumva, se potriveau cu ale mele.
Când i-am simțit limba pe buzele mele, m-am rătăcit complet în sărut și simțeam că și el. Mi-a posedat talia cu ambele mâini, iar eu mi-am încolăcit mâinile în părul lui simțind o dorință arzătoare să primesc mai mult.
Am continuat așa, luând scurte pauze de priviri, până când clopoțelul școlii ne-a trezit din transă.
M-a ridicat ușor, privirea lui pătrunzând în adâncul sufletului meu.
În brațele lui, am mers împreună spre școală, chiar dacă ploua. Dar cel mai rău lucru care se putea întâmpla mi-a sabotat momentul. Înțepături dese mi-au oprit respirația, și, printre picăturile de ploaie și strigătele speriate ale lui Johnattan, am căzut inconștientă, simțind cum pierd lupta cu viața. De ce acum Doamne, de ce?
După 3 luni am postat, wow, nu credeam că o s-o mai fac. Dar ceva m-a îndemnat să o fac, și da, mi-am pierdut puțina îndemânare pe care o dețineam.
Sper să fie bun, chiar dacă e scurt...vote&comm :*
Vane.
