"Logodnicul" meu.

90 14 16
                                    

Am ajuns in dreptul casei mele unde era parcată mașina neagră lucioasă a părinților mei.

Te rog Doamne să doarmă, te rog!

- Ar trebui să mă car,  asta dacă nu vreau să dau nas in nas cu ai tăi, corect?

M-am abținut să nu râd pentru că pe chipul lui se citea că era pregatit să o ia la fugă în orice secundă. Și eu la fel.

- Mda, ne vedem luni la școală?

- Ah, da. Păi..te las.

Mi-a dat drumul la mână și s-a intors să plece.  Când să mă întorc și eu spre casă, m-a prins ușor de bărbie și mi-a plasat un sărut mărunt pe obraz.. Mi-a zâmbit apoi a plecat. Am mai stat două minute afară să mă relaxez.. Din cine stie ce motiv, era exact lucrul pe care dorisem să îl facă.

Până am intrat în camera mea, am fost convinsă că ai mei dorm. Mama mă aștepta în camera mea în dreptul geamului. 

S-a întors spre mine cu o privire atipică pentru un părinte.

- Așa te-am crescut Rut? m-a întrebat direct.

- Mamă, nu e ceea ce crezi tu. El e doar.......am incercat sa îi explic eu, dar nu mi-a mai așteptat explicația.

- Nu e? Ți-ai făcut un iubit golan, asta e.

- Nu e iubitul meu mamă! e un amic!

- Un amic care te ține de mână, te sărută și te priveste ca un îndrăgostit.

M-a privit urât, a trecut pe lângă mine, iar înainte să închidă ușa cu cheia mi-a trântit:

- De acum domnișoară, vei fi supravegheată atent.

Mai atent de atât? Încă doi ani așa? Sinucidere curată. 

Nu sunt eu aia perfectă, dar mai mult de înțelegere nu am cerut. Nici nu voi mai cere, nici nu voi primi.

                                                                              *

Duminică dimineața mă pregăteam grăbit de slujba de duminică, probabil aș ajunge acolo și în pijamale, dar nu aș rămâne acasă.

Mi-am luat rochita înflorată pe mine, probabil ultima dată pe anul ăsta.

În mașină tata foarte vesel, probabil mulțumit de ce i-a oferit  dădacă, iar mama morăcănoasă. Nimic nou.

- Rut, cum mai ești drăguță?

Băbuțele bisericii mă adorau. Ce să le și faci, le lăsaseră copiii și nepoții și vedeau în mine o sclipire. În momentele de genul sunt setată pe zâmbit forțat. Apoi mi-a căzut falca.

Arthur.

Este favoritul parinților mei ca pretendent de căsătorie al meu. Iar eu favorita părinților lui.

Iar noi doi...ură nărăvașă. E un jegos, îngămfat, insuportabil.

Era genul de tip nu prea înalt, creț, cu pistrui mărunți pe nas. Nimic impresionant din punctul meu de vedere.

S-a îndreptat spre mine cu  privirea aia de demon.

- Krista, încăntat să te văd. Hai să vorbim ceva.

Am ieșit pe hol aproape fumegând.

- Ce vrei?

- Maicămea a decis că e  corect să te scot la un suc, ai tăi știu de chinul ăsta. Așa că jap în mașina, în 2 ore trebuie să te aduc înapoi acasă.

Prove it!Where stories live. Discover now