Sub spirit (În Curând)

Capitolul 3- Începutul

     ,,Numai flacăra virtuții este unica noblețe...
Ale sufletului daruri năzuința mea le cată...
dacă vorba ca și fapta-ți om bine te arată,
dacă prețuiești dreptatea, nobil pentru mine esti"- Decimus Iulius Juvenal

     Sunetul mult cunoscut al bătăilor palmelor o încălzește mereu pe dinăuntru, făcându-o să plutească parcă tot mai sus, până în înaltul cerului, până în acel loc plin de lumină, de unde lumea se vede atât de mică, încât poate fi comparată cu ușurința cu un mușuroi de furnicuțe harnice.

     Cel mai frumos sentiment din lume îl trăiești atunci când știi că publicul te apreciază pentru ceea ce faci și pentru toată munca pe care o depui înainte de fiecare spectacol. Înainte cu cinci minute de marele moment, Ignat închide ochii, respirând calm, pentru a stopa nebunia ce se dă în interiorul ei. Mereu este la fel pentru ea, niciodată diferit. Aceleași acrobații, aceleași cuvinte, aceleași numere de jonglat, dar mereu este un alt public. Trăirea aceea pură, în care inima o ia din loc și zburda alături de aclamațiile oamenilor, o face pe Ignat să se simtă apreciată, așa cum se cuvine.

     Sutele de ore de antrenamente, miile de minute, niciodată nu sunt suficiente. Mereu este loc de mai bine, iar Ignat știe prea bine acest lucru.

     A crescut aici, lângă toți acești oameni, care acum se apleacă zâmbind în fața publicului. Părinții săi făceau parte din această comnuitate încă din tinerețe, iar tradiția familiei trebuia dusă mai departe de cineva apt pentru astfel de cascadorii.

     Exact în același loc în care se află acum, în mijlocul ringului, înconjurată de public, acum douăzeci și trei de ani, Thea a fost cerută de soție de către Uma, iubitul său pe atunci și viitorul soț.

     Povestea era mereu aceeași. Ignat obișnuia să își piardă serile împreună cu mama sa, în zilele în care spectacolele nu se țineau din cauza vremii de afară. Stăteau în ring ore întregi, pălăvrăgind despre aventurile pe care le-a trăit Thea în perioada sa de glorie, în timp ce exersa câte o mișcare nouă.

     Îi povestise că imediat după ce avusese loc nunta, Thea dăduse vestea cea mare în acest centru, făcându-i cea mai mare surpriză din lume soțului său. Alesese locul acesta, la final de spectacol, deoarece era locul lor și fusese martor la toate momentele importante, la toate deciziile și la multe mici escapade fierbinți, atunci când gărgăunii li se plimbau prin minte, în timp ce toată lumea dormea.

     Acum, la douăzeci și trei de ani distanță, ei nu-i mai erau alături. De fiecare dată când le simțea lipsa, inima sa se făcea mică, simțea cum un gol imens i se așeza în piept, îngreunându-i respirația. Și o durea! O durea atât de tare acest hău pus de soartă. Acum, când ea era în momentul său de glorie, ei nu erau martori, dar știa că îi va reîntâlni atunci când va veni momentul, iar până în acel ceas, decise să facă tot ce e mai bine pentru a face lumea fericită.

     Salută publicul, zâmbind și împărți sărutări în aer cu mâna. Erau în extaz! Fluierături și aplauzele, alături de urlete, răsunau în cortul mare, făcând toți artiștii să zâmbească fericiți.

     Se întoarse și ieși din ring printre cele două ornamente mari, ce marcau ușa scenei spre culise.

     — Ce seară! zbieră fericit prezentatorul și totodată directorul Circului Magicis Ignis. Ați fost geniali! continuă, punându-se în fața ei. Iar tu, Dumnezeule! Semeni atât de mult cu Thea și Uma! O ai în sânge, să știi! o complimentă, înfăşuându-şi brațele în jurul trupului său.