Keno este un lup negru, discriminat pentru culoarea sa și pus să slujească haita Colț de Argint sub numele umilitor de Omega. Mereu îndură insultele din partea celor cenușii, chiar și familiei sale fiindu-i rușine cu el. Când întâlnește o lupoaică s...
O altă zi chinuitoare, alte pericole, alți ratoni de gonit... Așa era o zi din viața lui Keno. Astăzi, la fel: Dimineața începe cu strângerea mușchiului din culcușul lui Alpha și Beta, ceea ce nu era cel mai gustos lucru de pe lume. Apoi trebuia să caute alt mușchi nou care să-l ducă înapoi la culcuș. Odată și-a rupt piciorul încercând să se cațere pe o stâncă după această plantă nenorocită. În miezul zilei se duce la masă unde are dreptul să mănânce ce mai rămânea de la ceilalți(un picior de porumbel, un șoarece, niște oase mici de fazan...)după care pleca să gonească animalele din jurul taberei care își făceau cuiburi pe lângă culcușurile lupilor. Alaltăieri a omorât un raton turbat. Vine seara și e timpul să meargă la culcare, pe iarba rece, singurul acoperiș fiindu-i cerul. Probabil că vă întrebați de ce nu ia prânzul și cina - nu are voie.
A doua zi se trezește devreme, ca de obicei, și își începe iar activitățile zilnice. De data asta o ia spre pădurea de sud, știind că în nord nu prea se mai găsea mușchi, de când vulpile îl luau pentru ași face culcuș. Încerca să nu se depărteze foarte mult de tabără, ca să nu se piardă, dar uitându-se în jur observă o pată de mușchi pe rădăcina unui copac. Își luă câteva repere, cum ar fi stânca ascuțită, tufișurile veștejite și lupoaica albă cu ochi albaștrii... O lupoaică albă cu ochi albaștrii! Keno o privi pentru o clipă, minunându-se de ea. Era la fel ca el, diferită... Poate că și ea era Omega unei haite care o discrimina pentru culoarea blănii ei.
- Hei! lătră Keno. Stai!
Lupoaica se sperie, dându-se cu un pas în spate, se roti și o luă la fugă, iar Keno după ea:
- Nu vreau să-ți fac rău! Oprește-te! strigă disperat lupul, dar ea nu-l auzi, așa că a fugărit-o până a ajuns la buza unei prăpăstii.
Stânga-perete, dreapta-perete, lupoaica nu mai avea unde să fugă. Înaintă un pas, ca să nu cadă în hău:
- C...ce vrei de la mine?
- Nimic. Eu sunt Keno, Omega al haitei Colț de Argint. Vreau doar să știu cine ești. Pari diferită...ca mine.
De îndată ce lupul rosti cuvintele, pe fața ei apăru o umbră de fericire:
- Eu sun Keisha, o lupoaică singuratică, n-am haită. Mă bucur să am companie.
Keno zâmbi și se apropie de ea:
- Aș vrea să ne întâlnim mai des. Deși e prima dată când ne cunoaștem, cred că în sfârșit ești prima care nu râde de blana mea.
- Dar ce e în neregulă cu blana ta?
- E neagră.
- Și? Ce-i rău la asta?
- Nu știu, dar tocmai din cauza asta am fost pus Omega.
Și continuară o discuție lungă, lungă, până când:
- Omega! Treci aici! N-ai voie să ieși de pe teritoriul haitei! Alpha o să te sfâșie în bucăți, Cărbune! mârâi unul dintre lupii din patrula haitei Colț de Argint.
Keisha se dădu înapoi, gata să cadă în prăpastie:
- Cine-s ăștia? scheună lupoaica.
- Blaze și Thunder, doi lupi din patrula haitei.
- Ha! O altă greșeală a naturii? Ce pereche frumoasă de eșecuri! mârâi batjocoritor Thunder.
- Fugi! îi ordonă Keno lui Keisha.
Lupoaica se ridică și gonește pe lângă cei doi lupi, iar Keno o urmează. În urma lor se aud mârâituri groaznice. Urcă pe un deal și de acolo sar pe o stâncă, apoi intră într-o mică peșteră, probabil o fostă vizuină a unui bursuc destul de mare. Când ajung Blaze și Thunder, se feresc să miroasă și să caute în vizuina în care s-au ascuns. După câteva căutări, pleacă, iar Keno și Keisha ies din ascunzătoare.
- Mamă, ce duhnește! se plânse Keisha.
- Nu e la fel de rău precum e să guști mușchi, o consolase Keno.
- Și acum? Nu crezi că ar trebui să te întorci la haita ta? Se înnoptează...
- După ce am absentat o jumătate de zi și am fugit de doi dintre cei mai buni lupi din patrulă... Nu, nu mă întorc! mârâi stresat Keno.
- Dar nu o să te caute?
- Ba da, dar nu o să mă găsească.
Keisha îl privi chiorâș, dar fața i se însenină în două secunde:
- Oriunde ai merge, nu scapi de mine!
Keno o privi duios și apoi privi cerul. Soarele, pe jumătate vizibil de munte, picta cerul în nuanțe roșii:
- Se înnoptează, să campăm aici.
Keisha tocmai aducea scârbită mușchi în gură:
- Ai avut dreptate, mirosul de bursuc nu se compară cu gustul mușchiului!
Keno pufni ușor în râs și se așeză pe mușchi, lângă Keisha. După ce soarele apuse, luna începu să domnească asupra cerului bălțat de stele. Lupului îi scăpă un urlet.
- Ce glas frumos ai! se minună Keisha și chiar avea dreptate.
Keno se opri din urlat și o privi pe lupoaică. Îi zâmbi și își puse capul pe labe, adormind îngânat de foșnetul lin al frunzelor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
