Cântecul lupului

Capitolul V

- Da, draga mea, răspunse Darkness pe un ton calm. Ceatatea mea se mută de la o zi la alta. Ce bine c-a ajuns aici, nu?

- Nu, a mormăit Keno ca pentru sine.

Darkness s-a încruntat, dar și-a îndreptat privirea spre Tera, fiica sa.

- Ce facem cu ăsta, dragă?

- Poți să-l pui să se joace cu Umbrele. Și așa mă cam enervează.

Lupul-întunericului a scrâșnit din dinți. Categoric avea alte planuri, dar știa cât de nervoasă poate fii Terra.

- Fie.

A făcut un gest cu laba iar în jurul lui Keno a apărut o arenă de luptă, iar Keisha a fost ridicată de o cușcă cu bare deasupra acesteia. Zece uși s-au deschis iar pe ele au țâșnit ultimele Umbre rămase.

Keno a scos un urlet scurt iar în gură i-a apărut sabia albastră.

Era înconjurat, dar abea totuși niște șanse dacă ieșea din cerc. Sări peste cea mai scundă umbră, direct în colțul arenei, apoi o înjunghie. Următoarea avea blana galbenă și câteva floricele în păr. Părea gata să te seducă, dar lupul închise ochii și tăie cu sabia. Când îi deschise la loc, în jurul lui se învârteau opt umbre. Abia ucise două și era stors de puteri.

Sabia din gura lui Keno se evaporă. Mai avea nevoie de timp pentru a gândi, dar judecând după adversari în câteva secunde ar fi fost chiar el o grămăjoară de praf.

Se uită în stânga, se uită în dreapta și scoase un urlet direct din inimă. Pentru el dură o eternitate, dar în realitate toți monștrii din încăpere fuseră spulberați de el. Când lăsă capul jos, deschizând ochii, erau în mijlocul străzii, în cartierul unde-l lăsară pe Derek.

Au intrat în casa dărăpănată unde l-au găsit pe prietenul lor. Stătea întins și moțăia liniștit în camera de zi.

Keno începu să înțeleagă firul poveștii. El era o amenințare pentru Darkness, iar Derek... probabil că era chiar cel mai mare dușman al său. Visul acela fusese atât de clar, dar totuși ceva îi scăpă. Oricum noile informații nu făcură decât să-i bage frica în oase. Era o lume fără viață. Singurii lupi rămași erau doar el și Keisha, iar familia ei era dușmanul lor.

Se scutură frenetic să scape de aceste gânduri nesuferite și se îndreptă spre prietenul lor.

- Hei... Derek! Nu o să-ți vină să crezi ce ni s-a întâmplat, și îi povestiră totul.

Keno nu se mai simțea în largul lui după ce se confruntase cu umbrele, mai ales că s-a întâlnit cu stăpânul întunericului în carne și oase. Plus că a descoperit că are nu știu ce putere magică care omoară monștri pe o rază de o sută de metri. Gata - era o țintă sigură. Parcă se și vedea pictat cu o grămadă de cerculețe roși.

Keisha îl chemă pe Derek și o luară spre noua casă care au găsit-o, la marginea satului, încercând să evite porțiunea în care se afla palatul lui Darkness.

Pe tot drumul Keno a încercat să rămână doar el cu Keisha, dar lupoaica se încăpățâna mereu și rămânea alături de Derek. Spera că o să-l poată ajuta cumva să deslușească și partea aceea cu focul albastru și roșu, credea că ea știe mai multe despre această putere a lui sau despre semnificația visului.

Așa a venit și seara, iar Keno a convins-o însfârțit pe amica sa să rămână cu el. Au ieșit în curtea din spate și i-a spus despre visul lui și puterea care o simte atunci când urlă. Keisha rămase tăcută. Nici ea nu știa ce să mai creadă, dar totuși spuse:

- Țin minte cum Derek mi-a spus că poți chema un lup-zeu numai dacă ai un foc-mistic în care să arunci elementul care-l simbolizează. Acest foc are o culoare albastră și poate fi aprins de cel ce are Cântecul lupului.

Keno își așezase botul pe labe. Acel Derek de care zicea Keisha să fi existat vreodată? Se gândi la visul lui. Dacă Derek a fost ținut ostatic de către Darkness cu puțin timp înainte să dispară viața? Merita până la urmă să încerce, dar cum aprindea focul-mistic? Dintr-o dată în inima lui apăru un imbold puternic de a urla, așa că-i dădu drumul, scoțând cel mai tare urlet de până acum. Din cer coborî o lumină albastră care se învârti în jurul lui și așezâdu-i-se la picioare. Aceasta începu să pâplâie și luă formă de foc.

Keisha privea cu ochii căscați la toată șcena. Văzând-o, Keno o înghionti, iar ea își reveni repede în fire, privindu-l cu o expresie serioasă.

- Bun. Pe cine putem chema? Poate pe... Terra nu, Thor nu... Știu! Pe Nayos sau pe Blue. Alege.

Keno rămase pe gânduri. În cap îi răsuna o voce „Apa înseamnă viață" iar alta o îi spunea „Dar Nayor e mai înțelept". Până la urmă lupul ascultă a doua voce și rupse o creangă care o aruncă în foc. Dintr-o dată flacăra se materializă într-un lup cu blană cafeniu cu verde, și două coarne de cerb pe cap. Era categoric Nayor.