Tristețe interzisă

1 0 0
                                    

O! Tu! Ființă blândă,
Ochii tăi sunt ca noaptea,
Negrii și întunecați.

Ai uitat ce-i iubirea,
De mine, te-ai depărtat.
Zâmbetul ce odată,
Inima mi-o înnebunea,
Acum este-ngropat în ceață,
Și n-are ochi să vadă prin ea.

Doamne! Dacă mă asculți,
Dă-mi mie durerea ei!
Și în schimb,
Realocă-i iar iubirea,
Ce-a murit deodată
Cu inima sa.

Prefer să aud,
Că ea e bine,
O Doamne, și că-i sănătoasă!
Iar departe, fără să știe,
Căci o ocrotesc pe viață!

Poezii by Just4ListenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum