Poezii by Just4Listen

Promisiuni pentru tine

Și într-o octombrie, pe 5, m-ai făcut să te iubesc,
La fel ca și temperatura de atunci,
Tu m-ai primit călduros.

Apoi, decembrie, în nenorocita oră
12, cu 54 de minute, am pierdut noțiunea secundelor,
Parcă, se transformaseră în ore,
Veacuri, nesfârșite de durere s-au năpustit asupra mea,
Când pe astă-dată de 10, am simțit pe deplin anotimpul răcoros.

Gerul mi-a înghețat inima,
M-a nenorocit pe viață,
Te-a făcut să ai o privire rece, ca de gheață.
Am tot căutat Soarele, căldura lui,
Pe care o simțeam doar la pieptul tău,
cucoană, cu zâmbetul tău albui.

Ai ales să te autodistrugi, depărtându-te de mine,
Făcându-mă să-mi încalc cuvântul,
Anume, să-ți rămân alături.
Pe șine de tren, zac întinse sentimentele tale,
Așteptând ca un om ce-a pierdut totul,
dulcele sfârșit.

Dar a venit primăvara!
Odată cu ea și speranța mea că voi reuși să te fac bine,
Să te lecuiesc de toate,
De tristețe, de lipsa de iubire,
De neatenția prietenilor,
Cu care ai fost tratată,
Și ca un nurofen forte,
Să-mi fac efectul, asupra durerilor tale,
Cele spirituale.

Ești în cădere liberă!
Lasă-mă să-ți atenuez impactul cu solul,
Să-ți fiu călăuză pe lumea de apoi,
Căci aici, nu văd un tu sau eu,
În niciun caz o viață fără noi.
Se merită să sufăr după atingerea ta,
Decât să sufăr, când văd lacrima căzându-ți.

Ai ochii roșii, tenul uscat de la atâta plâns,
Ai făcut-o în neștire, după ce ai considerat că poți să-ți găsești fericirea,
Altundeva decât în inima mea.
El te-a rănit, cum eu nu am putut.
Ai pus suflet, nu doar gândul și privirea, crezând că el te merită,
Mai mult decât meritam eu.

Ai dreptate, eu te judec.
Nu te merit cum o face el,
Dar, te rog, încetează să-ți faci rău,
Comparând ce ai avut cu mine,
Cu ce ai putea să ai cu el.

Trăiești într-un fir al imaginației fir-ar al dracului!
Trezește-te odată să vezi că nimic nu este ceea ce crezi.
Tu vrei să pară suicid, eu consider că-s de vină,
Că te-am lăsat să te-ndoiești
De ce am avut împreună.

Mă bucur doar că ești încă vie,
Mai pot face ceva să scap de lacrima ce stă să cadă.
În ea stau sentimente și multă suferință,
Am să stau cu paharul să ți le strâng pe toate,
Și când s-o umple,
Am să pun zahăr și cu dulcele format,
O să bem amândoi tristețea și amărăciunea
Acumulate în tine,
Și o să râdem de cât de bine o să ne fie.

Te iubesc, tu nu, alegi să porți singură amarurile vieții,
Dar îți promit căci am să te chem în oraș
Ca să le bem amândoi.