Poezii by Just4Listen

Omagiul unui om mort

Hei, ce mai faci? Nu ne-am mai văzut de ceva timp...
Sunt eu, vechiul tu, cel care era rănit și vulnerabil la vorbele lumii.
Am venit să te întreb doar dacă ești bine, dacă mai suferi,
La fel cum ai făcut-o la început,
Când aruncau în tine cu insulte
Și luai de bun tot ce zbura.
Aparent m-ai uitat,
Pus într-o cute veche, ruginită, din metal,
Alături de vechi poze cu mine,
Și cu cei pe care îi considerai prieteni,
Aruncată și ea, la rândul ei uitată,
Într-un geamantan rupt,
Folosit prea mult, uzat de atâtea dăți când ai ales să fugi,
Dar în zadar, deoarece te învârteai într-un cerc și în final tot acolo ajungeai.
E ironic cum într-un timp atât de scurt, ne-am separat și ce a mai rămas este doar asemănarea chipului format în mintea ta și cam atât.
Îți mai aduci aminte de florile de cireș,
De nopțile petrecute pe terasă,
Admirând stelele ce reflectau speranța din ochii mei,
Dar în același timp și ai tăi?
Mai știi melodia pe care o ascultai în mod obsesiv dimineața la cafea,
Și aceea una dulce, cu două lingurițe de zahăr, cum ne plăcea.
Acum până și ceaiul îl bei sec.
Vrei să arate ceea ce continui tu să te minți: Că ești fericit trăind ca proștii în amintiri.
În orice caz, am venit să las doar un omagiu și o coroană.
Sincere condoleanțe!