Poezii by Just4Listen

Avocatul

Sunt singurul copac dintre cei care,
Înfloreau de obicei,
Dar am rămas uscat de iarnă,
De parcă nu mai am mult de trăit.

Ironic este faptul că,
Eu îi condamn pe alții,
Eu, sunt avocatul care,
Vă cam număra toți morții.

Eu aduc spaimă, fiori reci,
Durere, peste care, cu greu treci.
Eu sug din tine ultimul gram de fericire,
Și, precum Soarele arzător ce seacă oceanele,
Așa vă vaporizez eu sufletele,
Să rămâneți doar o amintire,
A ceea ce ați fost cândva.

Nu mă blestemați pe mine,
Sunt obligat să fac asta.
Eu am întâlnit mireasa,
Ce m-a strigat pe nume.

Necredincios din fire sunt
Și nu am ascultat pe-ai mei,
N-am făcut cruce în cerul gurii
Și-am picat în vraja ei.

Acum pe vecie îs blestemat
Să fiu moartea, zis și avocatul,
Să fac ce zice Satana,
Anume să vă scurtez veacul.

Așa mi-a fost scris destinul,
Nu am să mint, îmi place,
Să vă văd cum plângeți oare,
C-ați plecat dintre cei vii?

Deși, am vrut să-mi bag divorțul,
De propia-mi mireasă, Satana,
Nu o fac, căci, mi-a cam picat cu tronc.
Acum vă-ntreb eu, oare, e greșit să-ți placă, de unul din îngerii izgoniți?
Dacă da, atunci, vreau să încalc pactul
Și să îi trădez pe toți.

Voi nu mă vreți,
Dar eu vă vreu,
Însă vă dau o șansă,
Ca să scăpați, momentan, din hăul meu.
Câștigați în jocul meu
Și am să vă prelungesc viața,
Dar de trișați, vă promit eu,
C-o să-mi împărtășiți soarta.