Aparențe înșelătoare

Capitolul 4 - "Nu pot sa merg pe tocuri de 20 de centimetri!"

Hey, All..!!..Iata ca am reusit sa postez si eu ceva..Sper sa va placa, mie unele momente mi se par chiar ok..Imi cer scuze dara am cam grabit actiunea, insa trebuie sa ma culc..Maine merg la scoala..:((:((..Sa aveti o saptamana usoara..:x:x..Bafta..!!..Aaa, da: In poza Holly..:D:D..Enjoy..!!..

P.S. Capitolul ii este dedicat lui @b0gdannn16, pentru ca a fost ziua lui..La multi ani..!!..Si sa stii ca inca sunt suparata pe tine..x(x(

Capitolul 4 - "Nu pot sa merg pe tocuri de 20 de centimetri!"

Angie deschise ochii dintr-o data si privi pentru cateva secunde, tavanul de un alb murdar. Se afla intr-o incapere micuta, asezata pe un pat la fel de micut. Nu stia ce cauta acolo, asa ca incepu sa se panicheze. Unde era? Cum ajunsese acolo? De ce era singura?

Simtind o durere de cap insuportabila, fata isi pipai fruntea si realiza ca era bandajata. Sa panica si mai tare. Era ranita? Dar ce i se intamplase? Isi roti privirea prin camera si constata ca absolut totul era alb. Pana si peisajul de afara era alb, din cauza zapezii. Desi albul era culoarea puritatii, fata era de-a dreptul infricosata cand vedea ca totul in jurul sau avea aceesi culoare, iar ea era atat de dezorientata.

In micuta incapere intra o femeie scunda si slabuta. Avea parul blond, prins intr-o coada ravasita si niste ochi mici, exact ca o cartita. Femeia se apropie de patul pe care se afla Angie si primul lucru pe care fata il sesiza fu halatul verde pe care il purta femeia. Speriata, incepu sa urle din toti rarunchii:

-          Ajutooor!!! Salvati-ma!!! E un extraterestru urat care vrea sa ma manance!!! Si are varfurile despicate!!! Va rog, ajutati-ma!!!

Femeia o privi pe Angie de parca ar fi fost de pe alta planeta si, ignorand “dragutele” afirmatii, incepu sa vorbeasca.

-          Buna ziua, domnisoara!

-          Aaa. Vorbeste limba pamantului!!! Va rog, ajutati-ma!!! Vrea sa ma manance!!! tipa Angie, mult mai tare decat prima oara.

-          Domnisoara, va rog sa va calmati. Nu sunt un extraterestru, doar in cazul in care asa numiti voi, adolescentii, doctorii in ziua de azi. Sunt doctorita Vaugh si ma ocup de… mica ta problema. spuse doctorita cu o voce atat de stridenta, incat Angie isi acoperi urechile.

-          Inainte cred ca ar trebui sa va ocupati de problema dumneavoastra. raspunse fata rece.

Doctorita Vaugh o privi pe Angie de parca ar fi fost de pe o alta planeta, apoi scoase ceva din buzunarul halatului si ii inmana fetei. Angie privi mirata spre fotografiile pe care le tinea in mana. In fiecare aparea doctorita Vaugh imbracata “elegant”, pe scena. In sinea ei, se intreba pe ce planeta a ajuns si de cand rosul se potriveste cu portocaliul. Vazand ca fata priveste pozele ca pe felul 3, doctorita Vaugh adauga, cu vocea ei stridenta:

-          Cum, tu nu ai auzit de mine? Tu nu stii cine sunt eu? Tu nu stii cat de cunoscuta sunt eu in lumea muzicii? Priveste! spuse femeia, in timp ce indica spre o poza din mana fetei. Aici sunt eu, cantand la Opera din Sidney. Ohh, a fost atat de spectaculos. Mii de oameni, aplaudandu-ma…Iar aici sunt in Paris, desi nu m-am simtit atat de bine. Oamenii de acolo erau foarte…infundati. adauga doctorita, in timp ce ii arata fetei o alta poza.

-          Ma scuzati ca va intrerup, insa am o intrebare: Va alegeti singura hainele? spuse Angie, in timp ce chicotea.

-          Da, mi le aleg singura. Ohh…Imi amintesc si acum ziua in care presedintele Frantei mi-a laudat tinuta. Mi-a spus ca sunt atat de… colorata. Si apoi a mai spus ceva cu peroquet, desi eu sunt destul de sigura ca a vrut sa fiu perechea lui. Insa l-am refuzat subtil, asa cum m-a invatat mama. raspunse doctorita, foarte sigura pe ea.