Aparențe înșelătoare

Capitolul 5 - "Monede, telefoane, tocuri si baieti..."

Heii', all..!!..First, imi cer scuze pentru intarziere, am fost pe alta planeta in ultima vreme..Sper ca, totusi ma voi revansa cu acest capitol de 7 pagin - sau cel putin 7 pagini in Word, mereu imi iese mai putin pe Watt'..:">:">..Second..Vreau sa stiu, daca se poate, parerea vostra despre Matt..:D:D..:):)..Va place sau nu..??..Il aveti si in poza - daca va apare poza..Enjoy..!!..

Capitolul 5 - "Monede, telefoane, tocuri si baieti..."

Ora 12. Pauza de masa.

In cantina scolii, era atat de multa galagie, incat nici macar nu-ti puteai auzi gandurile. Dar cine mai gandeste in zilele noastre? Cam nimeni…

Bineinteles, ca in orice liceu, la fiecare masa sta alt grup. Cea din colt este ocupata de catre cei din clubul de matematica, care acum incearca sa rezolve o problema, aparent complicata si totusi… da, complicata. Oricum, nimanui nu ii pasa de arii, de raze si de ce mama naibii mai rezolva ei pe acolo. Nimani nu vrea sa-si strice reputatia in liceu, doar uitandu-se la ei. Imaginati-va o armata de copii cu ochelari, dinti de castor si care vorbesc mai mereu cu precipitatii. Ei, daca asta e groznic, atunci mai ganditi-va o data. Stilul lor de a se imbraca este de-a dreptul… mda, nu exista un cuvant prin care sa exprim aceasta moda in randul tocilarilor. O camasa alba “indesata” in pantalonii mult prea scurti, verzi si cu bretele si o cravata galbena, cu buline rosii…

-          Serios? Buline? isi spuse Angie, cand ii privi pe tocilari si le observa cravatele mult prea colorate si total “ne-la-moda”.

Fata intrase in cantina acum cateva minute, iar acum cauta o masa libera la care sa se aseze. Clar, nu putea sta cu tocilarii. Era ea nebuna, dar nici chiar asa. Isi indrepta privirea catre masa de la geam, care era ocupata de “emo-isti”, asa cum ii numeau toti cei din liceu. Pana acum, Angie ii apreciase, deoarece stia ca unii dintre ei chiar aveau un motiv bun pentru a se comporta asa. Chiar daca toti adolescentii vor sa iasa in evidenta cumva, fata nu credea ca ar fi in stare sa se raneasca singuri si sa traiasca toata viata in intuneric, precum niste soareci.

Insa acum, in timp ce ii privea pe acei copii “chinuiti de soarta”, Angie isi doarea doar sa ii vada evaporandu-se de acolo. Inainte de a i se face ei rau.

-          Prea mult negru! Copiii astia arata atat de rau, de parca tocmai ar fi fost calcati de tren.

Exasperata de faptul ca nu putea gasi niciun grup relativ normal caruia sa i se alature, fata facu o ultima incercare. Privi in partea dreapta si o observa pe Holly impreuna cu “haita” ei de cateluse. Apoi privi in partea stanga si le observa pe Bree, Cassie si Anna, discutand aprins. Totusi, cand se impacasera Bree si Cassie? Ultima oara cand le vazuse roscata, erau legate de scaune pentru ca se batusera pe holul spitalului.

 Acum chiar era in ceata. Daca pana acum nu gasise nicio masa la care putea sta, acum avea de ales intre fostele sale prietene imbracate “naspa” si noile sale prietene, dragute si imbracate la moda. Angie era in ceata. Pur si simplu nu stia la ce masa sa se aseze. Poate ca Bree, Cassie si Anna statusera cu ea cat timp fusese in spital, insa acum , ea facea parte din grupul lui Holly si nu-si putea strica imaginea. “Dreapta sau stanga? Stanga sau drepta? Off, e atat de greu… Daca aleg stanga nu mai aleg dreapta si daca aleg dreapta nu mai aleg stanga si daca aleg stanga inseamna ca dreapta nu e buna si daca aleg dreapta inseamna ca stanga nu e buna. La naiba, de ce am o viata atat de complicata?” gandi fata, in timp ca cauta ceva in geanta.

Dupa 5 minute in care cotrobai prin imensa geanta, gasi obiectul cautat intr-un buzunar micut. Roscata expira zgomotos, de parca alergase 3 kilometeri, apoi privi cu speranta micuta moneda aurie ce i se odihnea in palma si spuse: