Naruto-Cronicile lui Keiko

Suna

          După ore bune de alergat și mers prin deșert am zărit intrarea în satul ascuns în nisip.Naruto părea pierdut în gândurile lui așa că m-am gândit că nu ar strica să-l enervez puțin.Mă apropii încet de el și îi sar în spate apucându-mă de rucsacul acestuia.Cum simte greutatea în plus începe să se scuture și să mă amenințe că dacă nu cobor voi avea de-a face cu furia autointitulatului „marelui maestru".Mă dau repede jos și încep să alerg încercând să-l provoc.Când ajung la o distanță considerabilă mă întorc spre el și îi scot limba strigâdu-i:

-Mai întâi trebuie să mă prinzi!cum termin de spus văd că și-a aruncat rucsacul și se apropie în grabă de mine așa că nu mai stau pe gânduri și reîncep să alerg.

-Stai pe loc,te prind eu!!! îmi strigă blondul.

Îmi întorc capul și îl văd apropiindu-se din ce în ce mai mult și fără să-mi dau seama mă izbesc de cineva și îl dobor la pământ.Stau așezată pe un piept tare de băiat și îmi ridic ochii pentru a vedea cine e nefericitul peste care am căzut.Nu apuc să văd decât că are un superb păr roșu și ochii ingroșați de un contur negru cu o expresie neutră pe chip ,că simt o greutate cum îmi apasă spatele în jos.

-Oi,bună,Gaara!recunosc imediat vocea blondului și rămân puțin surprinsă de calmul acesteia dat fiind faptul că suntem toți trei într-o poziție de sandwich uman.

-Naruto,dă-te jos,îi strig ,nu prea drăguț, bunului meu amic.Ne mai așteptând acțiunea băiatului ,îl dau jos cu un șut în burtă pe care nici eu nu știu cum am reușit să il aplic din poziția în care eram ,mă ridic neuitându-mă la roșcatul care încă statea întins pe jos.Mă îndrept către Naruto pregătindu-mă să-i mai fac odată cunoștință cu piciorul meu,dar se ferește.Astfel începe o lupă între doi copii de grdiniță.Sunt conștientă că dacă ar lupta serios nu aș avea nici o șansă,dar așa e mai distractiv.O voce groasă,necunoscută mie , îi pronuță numele și îl face pe Naruto să se oprească prinzându-mi ambele mâini la spate.

-Hei,Gaara ,ce mai faci?întreabă blondul de ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Din cauza poziției în care stau nu pot vedea persoana cu care vorbește Naruto așa că decid să mă eliberez.Naruto m-a învățat mai demult cum să scap dintr-o astfel de prinsoare și dintr-o mișcare agilă mă dau peste cap eliberându-mi mâinile.Gaara stă la câțiva pași de noi ,pe fața sa neutră zărindu-se o foarte mică urmă de mirare care e ștearsă repede.Nu apuc să spun ceva că Sakura și Shikamaru ajung în dreptul nostru și îl salută pe Gaara.Acesta le aruncă o privire impasibilă și le răspunde la salut după care își îndreaptă atenția către mine care stăteam în spatele lui Naruto.Am un sentiment ciudat și imediat văd nisipul cum se mișcă sub picioarele mele.Simt cum sunt apucată de un picior și ridicată în aer.Naruto bufnește în râs văzându-mi poziția.Ce-i drept în momentul ăsta atârn cu capul în jos,vârful cozii mele măturând pământul.O dâră de nisip iese din vasul aflat în spatele lui Gaara și până la piciorul meu.Nu apuc să protestez că vocea lui Gaara întrerupe șirul mormăielilor mele nu prea frumoase.

-Asta cine-i?întrebă el cu aceeași expresie de piatră pe chip.Nu îmi amintesc să o mai fi văzut până acum.

-Nici nu aveai cum,răspunse Sakura chicotind,ea e Keiko și...

-E eleva mea,o întrerupse mândru Naruto.Datorită mie și-a primit apărătoarea după doar două luni.se laudă blondul arătând spre piciorul meu.

Pentru un moment Gaara păru luat din nou prin surprindere,dar expresia îi reveni repede la normal.

-Bună,îi spun eu,numele meu e Keiko ,încântată!îi spun zâmbind ,dar sunt întreruptă de râsetele blondului.