Naruto-Cronicile lui Keiko

Acasa

    -Naruto!Unde ești? Glasul meu răsună peste crengile arborilor,în căutarea unui blond cu ochi albastri.

Încep să-mi caut „respectabilul maestru" când ochii îmi cad spre un corp îmbrăcat într-o salopetă portocalie și îmi dau seama fără prea mare efort că blondul căutat de mine a adormit din nou fără să-i pese ca e în mijlocul pădurii. Dacă ar vrea cineva să-l omoare i-ar fi incredibil de simplu dat fiind că ar putea dormi si dacă ar veni sfârsitul lumii. Mă apropii cu grijă de el cu gândul să-l trezesc și cum s-o fac într-un mod cât mai distractiv.

-Naruto,strig la el ,abtinandu-mi cu greu râsul,Sasuke a zis că vrea să se lupte cu tine!

-Sasuke ?! Unde?strigă acesta sărind ca ars.

Văzându-i reacția nu m-am putut abține și am izbucnit într-un râs colorat.Acesta s-a uitat confuz la mine neștiind de ce râd și m-a întrebat:

-De ce râzi și unde-i Sasuke?Trebuie să mă lupt cu el!

Auzindu-l am inceput să râd și mai tare.

-Nu e nici un Sasuke aici,liniștește-te!i-am zis eu când am reușit să mă calmez.

-Ești sigură,îmi răspunse blondul semnalându-mi faptul că nu mă crede pe cuvând.

-Bineînțeles că sunt sigură,te-aș minți eu?îl întreb cu o față de cățeluș plouat .

-Nu știu,m-ai minți?mă întrebă la rândul lui cu o față serioasă.

Serios că acest băiat uneori poate fi de-a dreptul imposibil,dar ce zic eu uneori este mereu așa.Aleg totuși doar să-mi dau ochii peste cap și să-l informez în legătură cu adevăratul motiv pentru care îl căutam.

-Nu mai conteaza... Tsunade-hime a spus că vrea să te vadă și m-a trimis să te chem.

-Eh...Poate vrea să mă felicite pentru ce ninja puternic sunt ! spune acesta cu ochii plini de speranță si încredere.

-Mă îndoiesc,spun eu calm fără să îmi pese că probabil l-am demoralizat pentru cel mult două minute.

Naruto pornește înaintea mea bombănind iar eu îl urmez amuzându-mă de comportamentul lui copilăros.Oricum deja m-am obișnuit cu el și cu modul său de a se comporta.Felul în care se dă mare din cele mai neînsemnate motive,felul în care se plânge sau cere bani pentru mâncare,naivitatea lui de copil,râsul său vesel,modul în care te face să te simți când te încurajează și inima sa bună.Sunt in Konoha deja de două luni și datorită lui m-am acomodat repede stilului de viață și mi-am revenit în cea mai mare parte în urma accidentului suferit.La scurt timp dupa venirea mea m-am mutat cu Naruto.Amintirile mele îmi sunt din păcate încă necunoscute,dar Naruto m-a învățat că viața merge înainte și că mai bine mi-aș face griji de ceea ce îmi rezervă prezentul si viitorul. Marele meu „maestru" din fericire chiar se pricepe să predea,probabil că îl ajută și faptul că în cea mai mare parte el doar îmi arată ce trebuie să fac iar corpul meu face restul ,dar totuși se descurca bine.

Am ajuns la intrarea în satul destul de populat și în scurt timp am ajuns și în biroul celui de-al cincelea Hokage,Tsunade-hime. Naruto a intrat,ca de obicei fără ca măcar să bată la ușă,salutând-o pe Tsunade folosind titlul de „bunico".Lipsa sa de politețe este de-a dreptul hilară,iar cel mai interesant lucru este că acesta nu o face cu bună știință ,comportamentul său părândui-se perfect adecvat.

Intrând în birou am putut să o observ pe rozalia mea preferata,nu că aș cunoaște alta, și totodată cea mai bună prietenă a mea ,Sakura, stând în picioare în dreptul biroului.Aceasta cum observă modul în care amicul meu și-a făcut intrarea nu întârzie să-i aplice o corecție a la Sakura-chan,pocnindu-l în cap și lăsândui săracului băiat ditamai cucuiul.