Prolog

299 43 5
                                    

[...]
- Ascunde-te aici, repede! Vocea mea murmurată are o tentă alertă și panicată, dar mă destind imediat ce îl simt pe Harry în siguranță lângă mine.

- Era să fim descoperiți, Helen. Se plânge, dar amuzamentul care îi domină chipul și glasul e remarcabil. Amândoi bufnim la unison într-un mic chicot, dar ne oprim când alți pași se aud de-a lungul coridorului.

- Dar nu am fost, îi fac scurt cu ochiul și aproape îl sufoc în îmbrățișarea mult prea extaziată.

- Nu încă, remarcă el cu o față grijulie și mustrătoare în același timp.
Îmi dau ochii peste cap teatral și las buna dispoziție să mă posede în continuare.

- Promiți că vom rămâne prieteni de năzbâtii pe viață și pe moarte? Degetul meu mic se ridică în aer și îl îndrept riguros mai aproape de fața lui Harry.

- Promit! Deși nesigur de toate acțiunile mele, mica senzație oferită de riscul de a fi prinși îi surâde și lui. Astfel, degetul său mic îl prinde pe al meu într-o legătură strânsă și eternă.

Greșeli IremediabileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum