Idol/Anime Crush ×reader

Kaneki Ken -part 2 (Tokyo ghoul)

Au trecut luni de când nu l-ai mai văzut pe Kaneki. Nu a mai venit la școală,  Hide nu știa nimic despre el. Pur și simplu urai faptul ca încă erai vie. Bunica ta a murit în urma cu câteva săptămâni, rămânând singura. Nici din punct de vedere financiar nu stăteai prea bine. Banii primiți pentru ca  lucrai la un magazin din apropiere și bursa de merit pe care o primeai la facultate/colegiu  te ajutau. 

Este ora 8 PM. Încă o ședință cu psihologul tău se încheiase, starea ta emoțională fiind puțin mai buna. Cerul e înnorat. Un strop de apă Îți atinge pielea mâinii. Încet,  încet începe sa ploua în toată regula. Grăbești pasul , dar cineva Îți pune piedica. Scâncesti din cauza ca impactul cu pământul a fost prea puternic. Te zgâri la mâna într -un ciob și începi sa sângerezi. Persoana care iți pusese piedica te trage de picioare pe o strada mai întunecată. Te pune pe spate așezându -se pe genunchii tai. Îl privești în ochii.

( asta e singura imagine care mi-a plăcut 😂)

Nu te panichezi. Pur și simplu accepți situația în care te afli. "N-am nimic de pierdut." spui în sinea ta și începi sa zâmbești.

- Mulțumesc! șoptești.

Acel ghoul te privește ciudat. Plângeai de fericire fiindcă te mănâncă de vie. Se apropie de tine pentru a te mușca, dar cineva îl împinge. "Pe bune! Cât de rău mă urăști Unversule?" Te ridici pentru a vedea cine este salvatorul tău. Era întuneric așa ca nu puteai sa vezi decât parul alb al misteriosului tău erou. Îl omoară pe cel care te-a atacat cu brutalitate,  în timpul luptei constați ca și cel care te salvează este un ghoul . Îți tragi genunchii la piept și te lipești cu spatele de clădirea aflata în spatele tău.

- Omoară - mă!  spui plângând.

- Poftim? întreabă acesta șocat.

- Probabil ca ești flamand după lupta asta,  așa ca mănâncă -mă. Vreau asta. Ai acordul meu. ~suspini~

- Eu te-am salva ca sa iți poți continua viața.

- Nu înțelegi ca nu am pe nimeni? Părinții meu sunt morți,  la fel și bunica mea , iar singura persoana care mă făcea sa zâmbesc s-a transformat într -un Ghoul. Deși nu cred ca ar răni pe cineva... De  fapt nu cred, știu. E un băiat bun! Dar după a plecat ! Și el a plecat ! ~plângi și mai tare~ Kaneki! Unde ești?  ~suspini~ Te rog ! Omoară -mă! 

Simți cum ești îmbrățișată de băiatul care te-a salvat. Nu puteai sa vezi cine e deoarece purta o mască. Te cuibărești mai bine la pieptul lui. Îți prinde de bărbia între degete și te forțează sa îl privești. Unul din ochi îi era acoperit. Nu  înțelegi ce vrea sa facă. 

Își da masca jos spunând:

- Sunt aici !

Îl privești șocată și furioasă fiindcă nu dăduse nici un semn de viață pana atunci. Plângi și îi strângi bluza pe care o poarta în pumni.

- Unde naibii ai fost ? întrebi printre suspine.

Îți lipești capul de pieptul lui simțind cum acesta te ia în brațe stil mireasă. Te duce acasă și are grija de tine. Încerci sa îl ignori fiindcă ești supărată pe faptul ca a dispărut brusc și nu l-ai putut vedea atât de mult timp. Îți ștergi parul cu un prosop observând cum Kaneki te privește zâmbind.

- Ce  e așa amuzant ? întrebi iritată.

- Chiar ți la mine.

Roșești. Zâmbetul ăla al naibii de drăguț nu îi dispare de pe chip nici o secunda.

- Și totuși... Ai preferat -o pe Rize, spui tristă.

- Eu nu știam ca simți ceva pentru mine. Dar nici nu ti-am acordat atenție fiindcă eram atras de Rize.

- Cred ca ar trebui sa pleci.

Îl împingi spre ușa de la intrare. O deschizi și îl dai afară. Vrea sa spună ceva dar trântești ușa în fața  lui lipindu-te de ea. Începi sa plângi. El o voia pe Rize , iar acum ca ea într-un fel era în el , nu îl mai poți avea.

°•°•°•°•°•°•°•

Următoarea zi la cursuri și Kaneki a participat. "Măcar atât sa facă." spui în sinea dezamăgită. Vrei să părăsești sala în care s-au ținut cursurile deoarece ai rămas ultima. Ești prinsă de mijloc și lipită de perete. Cărțile pe care le aveai în mana fiind acum împrăștiate. Îți muți privirea spre persoana care a făcut asta.

- Ce vrei , Kaneki? întrebi serioasă.

- Sa fac ceva ce ar fi trebuit să fac seara trecuta.

Încerca să te sărute , dar întorci capul. Râde sărutându -ți obrazul . Coboară spre gât. Își presează buzele de el. Le întredeschide ușor ,limba lui
plimbându-se acum în voie pe gatul tău. Te mușcă ușor din când în când parcă vrând sa te scoată din minți. Nu numai ca voia , dar îi reușea.

- K - Kaneki... gemi încet.

- Da ! ~șoptește~

Îi simți respirația fierbinte aproape de pielea gatului tău ceea ce te face sa tremuri ușor din cauza emoțiilor.

- C-ce f-faci?

- Îți demonstrez ca și tu ești la fel de buna ca Rize. Poate chiar mai buna, spune pervers admirându -ți trupul.

Îl împingi după care iți strângi cărțile de pe jos .

- Sa ști ca nu sunt o tarfa. Doar pentru ca înainte de accident Rize te-a lăsat sa o atingi asta nu înseamnă ca eu voi face același lucru. Ce credeai? Ca dacă te plac o sa sar pe tine? Te înșeli! 

Fugi afară din clădire , unica  direcție fiind locuința ta. Ajunsa verifici corespondenta. "Un plic de la facultate/ colegiu?"

Îl deschizi și începi sa citești:

"     În data de DD/MM/YYYY  *Nu îmi mai place româna😂*  in incinta Colegiului / Facultății X (nu mai stiu cum se numea) are loc un casting pentru clipurile câtorva artiști cunoscuți. Dacă ai norocul sa fi ales vei primi o suma decenta de bani și posibil o cariera în dans și film."

Observi ca pe scrisoare sunt scrise și numele altor colegii/facultăți.  "Au nevoie de tineri ca sa atragă publicul. Voi participa! Pana la urma.... Nu am nimic de pierdut!"