Idol/Anime Crush ×reader

Lectie de viața( capitol vechi repostat)

Nu as vrea sa folosesc asta pe post de scuza , dar a fost cam dificil sa fac ceva în aceste luni. Un an nou fericit , având în vedere faptul ca suntem în 2018 și nu am mai postat din 2017 . Sa îmi fie rușine! 😅😅😅

De ce nu am postat ? Pai...

Pe la sfârșitul anului 2016 , începutul lui 2017 , mai multe persoane îmi spuneau ca...

" Ești cam plinuța! "

" Fetele grase nu sunt drăguțe. "

" Sigur te-ai mai îngrășat! Fata de ultima data când te-am văzut... "

Sau... " Dacă îmi împrumuți ceva de la tine , sa fie mai mic . Nu vreau sa stea pe mine ca pe gard. "

Ok ! Chiar așa obeza sunt ? De fapt... Eram ?

Probabil ca am gândit greșit, de fapt chiar am gândit greșit, dar am mers pe principiul " Dacă 2 Îți spun că ești beat , te duci și te culci. " Și ce m-am gândit eu sa fac . Regim ! De ce nu ? Începusem sa nu mai mănânc după ora 6 foarte mult , cât mai multe fructe, mai ușor cu dulciurile și carbohidrații. Toate bune și frumoase. Începusem sa mai dau jos , eram foarte încântată . Văzusem ca faza cu nemancatul merge, pentru ca ,la un moment dat , seara începusem sa nu mai mănânc deloc , așa ca am început sa mănânc doar o data pe zi sau chiar deloc fiindcă nu simțeam nevoia . Trec câteva luni continui sa slăbesc pana când începuse sa mi se facă rău destul de des. Am tot ignorat pana am ajuns la spital .

Faza era ca trecusem printr -o perioada nasoala cu vărsăturile, o trauma ca sa spun așa, și în seara dinainte sa ajung la spital îmi fusese foarte rău. Vomitam în continuu ,deși nu prea mai aveam ce sa vomit , și nu puteam sa mă țin pe picioare.

După ce am ieșit din spital diagnosticată cu gastrită, de fiecare data când mâncăm, aveam impresia ca mi se face rău și făceam atacuri de panica , simțeam ca mă sufoc și nu puteam sa stau concentrata decât pe faptul ca mi se face rău din nou , ajung în starea aia nasoala și după ajung la spital . Am luat tratament , stomacul mi se refăcuse cât de cât, dar nu simțeam senzația de foame . Pur și simplu mâncăm fiindcă știam ca trebuie sa trăiesc din ceva.

Și... Ca sa fie dracu' al dracu' , am aflat ca începeam sa devin anorexica. Temperatura corpului scăzută, lipsa poftei de mâncare, stări de amețeală. Inițial nu știam ce pisici mai am , dar tot umblând prin spitale , la diferiți doctori , am aflat . La început credeam ca sunt nebuni . Știam ce înseamnă anorexia și în capul meu ziceam ca nu e nimic! E vina gastritei !

Reușisem sa slăbesc 6 kilograme din marte pana în septembrie, când am ajuns în spital, având 57 de kilograme. Chestia asta mă afectase foarte tare fiindcă mă chinuisem atât pentru 6 kilograme ? Eram foarte dezamăgită și acest lucru + problema cu stomacul și atacurile de panica mă duceau încet, încet spre moarte .

" Se moare de anorexie mai rău decât de depresie " - Doamna doctor... Nu îi mai știu numele , dar m-a pus pe picioare și îi sunt recunoscătoare. 😅😊

Din nou , tratament pentru ficat , stomac etc .

Și... Cam asta a fost! Nu va puteți imagina cât de fericita eram ca simțeam ca îmi este foame . Adică... Vreo 2 luni sa mănânci așa doar ca sa nu mori . A fost groaznic . Și în acele 2 luni am reușit sa mai slăbesc în 5 kilograme. Din păcate din cauza bolii. În fine ! Nu fac asta ca sa mă plâng sau sa credeți ca am nevoie de atente . Nu mă ajuta cu nimic atenția. :') Voiam doar sa împărtășesc asta cu voi fiindcă nu vreau sa credeți ca sunt nesimțită și am uitat de voi.

Am reușit totuși sa postez cândva prin noiembrie și sa fac rp , dar după s-a înrăutățit situația. 😅

" Când o sa postezi ceva care chiar ne interesează ? "

Sigur asta vreți sa știți! Pe 12.01.2018. Este data în care se împlinește un an de când am devenit otaku! :)) E ceva special pentru mine .

Ne vedem vineri ! :))