Idol/Anime Crush ×reader

Kaneki Ken - part 1 (Tokyo Ghoul)

Te afli în cafeneaua ta preferată citind o carte buna. Din când în când îți mai muți privirea  spre Kaneki, colegul tău de care ești îndrăgostită. Sta la o alta masa împreună cu prietenul lui cel mai bun Hide. Vezi ca își mută privirea spre tine și roșește.

Îi zâmbești și continui sa îl privești. Observi ca el de fapt se uita în spatele tău, așa ca te întorci pentru a vedea cine e. Era Rize. Te întristezi când realizezi ca el se uita la ea.

Următoarea zi te afli în același loc uitându -te la Kaneki și Rize care erau la prima lor întâlnire. Râdeau și erau atât de fericiți. Te uiți la ceașca de pe masă. O împingi aceasta
spărgându-se în mii de bucăți. Te apleci mimand ca strângi cioburile, le pipăi și îl iei pe cel mai ascuțit. Unul din angajați vine sa strângă cioburile, iar tu mergi la baie.

Începi sa faci tăieturi cât mai adânci. Erai pe punctul de a te sinucide deoarece tocmai treceai peintr- o depresie cruntă deoarece părinții tăi au murit , Kaneki fiind a doua persoană care te făcea sa te simți mai mai bine. Acum... Nici el nu mai poate face asta. Va avea o iubita.

- Miroase atât de delicios aici, se aude o voce.

E Rize. "Ce poate morosi delicios
într-o toaletă? " spui. Sângele curge fără oprire. O ignori continuând sa te tai. Sparge ușa de la cabina (sau cum naibii i se spune) în care te afli și spune:

- Mirosi la fel de bine ca și Kaneki. Ihh.. Te-as devora acum , dar te păstrez pentru mai târziu. Felul principal mă așteaptă.

O privești speriată. Ochii ei arătau înspăimântător. "Alea sunt tentacule?" te întrebi. Pleacă lăsându -te în balta de sânge pe care ai făcut -o. Ești foarte amețită, dar vrei sa îl avertizezi pe Kaneki. Cu toată forța pe care o mai ai te ridici și te împingi în ușa de la intrarea în toaletă.

- Kaneki! spui.

Brusc totul devine negru.

°•°•°•°•°•°

Tragi aer adânc în piept și începi sa tușești. Te ridici în șezut și privești în jur. Erai în spital . Mâna ta era bandajata observând o pata de sânge pe materialul care iți înconjoară încheietura. Mergi cu greu pe holul spitalului pentru a cere sa fi externata. O vezi pe bunica ta , singura persoană care ti-a mai rămas, stand de vorbă cu Hide. Acesta te vede așa ca vine spre tine :

- {n/t} ! Ești bine ?

- Da. Hide... Kaneki.... E bine ?

- Da. Camera în care se afla e chiar lângă a ta....

Nu îl lași sa termine ceea ce mai avea de spus căci fugi in acel loc. Cazi în genunchi langa patul lui Kaneki prinzându - i mâinile în ale tale.

- Îmi pare rău,  Kaneki! spui. Dacă ajungeam la timp nu mai erai aici.

- Ce tot spui acolo ? întreabă Hide intrând în camera.

- Rize....

-.... e moarta. În seara în care ei au avut întâlnire.... Au avut un accident și organele care erau sănătoase  din corpul lui Rize le-au băgat în corpul lui Kaneki. Numai pe el puteau sa îl salveze.

Îl privești șocată amintindu - ți de cele întâmplate în toaletă. "Rize e în el. Asta înseamnă ca e un... Ghoul? Unul din monștrii care tulbura liniștea orașului Tokyo? " Îți muți din nou privirea spre băiatul care zace în pat jumătate mort.

- Te rog!  Trezește -te!

- Va fi bine ! te încurajează Hide.

Doctorul te lasă să pleci sfătuindu -te sa mergi la un psiholog ca sa treci peste cele întâmplate. Tot drumul spre casa ,bunica ta vorbea cu un psiholog. Nu vrei sa faci asta,  dar poate aceste ședințe te vor ajuta sa iți revi.

°•°•°•°•°•°•

Au trecut câteva săptămâni de când te-ai externat. Terapia te-a făcut sa te simți puțin mai bine , la cursuri putând fi concentrata și activă. Kaneki se externase, dar nu a venit încă la cursuri.

Stai în cafeneaua aia blestemata. Cafeneaua în care a început tot coșmarul. Citești lecțiile pentru cursurile din următoarea zi. Simți prezenta unei persoane lângă tine. Chelnerul. Îți ridici privirea spre el încremenind.

- K - Kaneki! țipi și sari în brațele lui.

Îl strângi în brațe puternic , o lacrimă alunecând ușor pe chipul tău.

- Ești bine ! continui.

Se așează lângă tine și îți zâmbește.

Te uiți la peticul pe care îl are pus peste ochii, dar nu bagi de seama. Ești fericită pentru ca e bine. Nu e mort. Ghoul.  Cuvântul ăsta iți înjumătățește  sentimentul de fericire pe care îl simți. Îți amintești de brioșele pe care ți le făcuse bunica ta. Le aveai în geantă ,așa ca le scoți. "Dacă le poate mânca înseamnă ca e om." Le întinzi spre el îndemnându -l să ia una. La început ezită,  dar ia . O mănâncă.

- Îți plac ? întrebi.

- Da.

- Mai ia una.

Mănâncă încă una. Observi ca nu reacționează ciudat, așa ca expiri ușurată. Te uiți la ceas și observi ca se apropie  ora închiderii. Kaneki se scuza spunând ca vrea sa meargă la toaletă. Nu este un lucru prea drăguț ceea ce faci ,dar îl urmărești. Auzi cum dă la boboci. Te ascunzi urmărindu -i mișcările. După ce termina de vomitat se uita în oglindă,  peticul căzându-i de pe ochii. E la fel ca cei ai lui Rize.

- E un Ghoul, spui destul de tare.

- {n/t} ! Pot sa explic ! Nu e ceea ce pare.

Îl ignori și începi sa fugi.