Inger sau demon

Amintiri

"vorbe"
'ganduri'
Vis
-----------------------
Intru in viteza 1 si ma uit in retrovizor si zâmbesc văzând ingerasul meu adorabil dormind pe bancheta din spate in timp ce ies pe autostradă. Aud un sunet îngrozitor si strigatul lui Jinx. Ma uit in stânga si observ îngrozită cum un tir venea cu viteză mare spre noi...'oh no... ' "JINX TINE-TE BINE! " dupa care simt o durere imensă in spate si cap. ---

Mă trezesc brusc din coșmar si vreau să mă ridic însă sunt oprită de o greutate pe umar. Imi misc usor capul pentru a vedea un inger dormind liniștit lângă mine. Aripile ii acoperă intreaga figură. Mi a luat câteva minute bune sa realizez ca este Jinx.

Usor, ies de sub ea si iau caruțul pe care il folosesc doar in casa fiind ca e mai usor de navigat spre deosebire de carjele de care încă sunt dependenta in urma accidentului.. In fine, imi fac drum spre bucătărie pt a face micul dejun:paine prăjită cu unt/gem(mie nu imi place untul asa ca ii fac doar ei asa) si ceai de fructe. Un mic dejun tipic. Trag tava dar atentia imi este atrasă de ghemul ăla de blană care se alinta IAR de piciorul rănit, ceea ce m a făcut sa scap tava. 'FUCK FUCK FU--Sper ca nu a fost tre-'

"Sara? E totul în regulă? Ce cauti in afara patului??! " Shit, m a prins.. Speram ca pot s o surprind cu un dejun.

"E vina pisicii! "
'inteligent, ce pot spune'
Asta nu a convins o nici pe departe pe Jinx. Părea foarte îngrijorată, ceea ce mi-a topit inima si a adus un zâmbet pe buzele mele.
'uneori ma intreb cat de mare poate avea inima un om asa micuţ'

Aripile de înger apar si dispar foarte des inca de la accident. Am observat multe forme, multe umbre a ceva ce de ma uitam atenta, nu aparțineau nimănui, cu coada ochiului ,pe lângă culorile din jurul oamenilor, obiectelor si a plantelor.  Am crezut ca-mi joaca ochii feste, ca accidentul mi-a dereglat ceva intern... in creier. Dar totusi simt ca... simt mai mult. Vad mai mult. Percep aceste umbre si culori, aparent invizibile altora, ca niste aure...

Erau multe umbre solide.. ca o persoană care chiar era acolo, ce stăteau in colt si pur și simplu se holbau. Era deranjant de multe ori însă m-am obișnuit în timp și am început să le ignor.

"Heeeeei! Pământul către Sara. Ai auzit macar ce ziceam?" Se plânge ea scoțându-mă din transă. Îmi fixez privirea asupra ochilor ei ce mi topesc inima imediat." Scuze, mă gândeam la ceva . Ce spuneai?" Întreb cu o privire blândă dar sinceră. Jinx oftă și în ochii ii se instalase tristețea." Sara, ce e cu tine? Te comporți ciudat încă de la ..." Se oprește uitându-se in jos nemaiputând continua. 'Off...așa tare o afectează comportamentul meu de când am început să văd toate acele ... fantome? Nu pot să-i spun, dacă mă va crede nebuna? Dacă se va speria și pleca, lăsându-mă singură ..? Nu o sa îi spun ...cel puțin nu acum.'

Mă uit spre ea încercând să nu par atât de tristă precum sunt și o iau în brațe." Îmi pare rău, îngeraș... Doar că mă simt ciudat încă de atunci, dar nu te îngrijora prea tare, sunt bine." Incerc sa o conving eu cu sinceritatea iradiind în vocea mea. Pai, nu am mințit, e foarte ciudat de când am avut accidentul...

"Da.." spune ea cu privirea spre botoșei.

"Ce zici de o iesire in oras?" incerc sa o inveselesc eu. Ridicandu-si privirea spre mine, fata ei se lumineaza si incepe sa topaie de bucurie

'Cum poate fi o persoana matură pe exterior așa adorabilă și copilăroasă pe interior?' O privesc încă vreo câteva secunde după care pun mâna pe roți pentru a mă deplasa spre camera noastră să ne pregătim. Cum vede că încep să mă îndrept spre ușă,ia inițiativa și mi împinge căruțul. În mintea mea nu dispare gândul la cât de aproape de moarte puteam fi acum câteva zile iar eu trebuie sa stau cu carjele ăstea tâmpite din cauza unui idiot care conducea sub influența alcoolului...

După ceea ce părea o veșnicie, am reușit să ieșim din casă, amândouă în cămăși cu carouri, a mea roșie cu dungi negre, iar Jinx cu preferata ei de culoare albastra cea care îi scoate ochii ei incredibili în evidență, plus blugi negri pentru  amândouă și tenesi asortați pentru fiecare.

Având în vedere că mașina mea este inca in reparații, am decis sa luăm Suzuki ul ei de care pare mai atașată decât de mine, deși aș fi vrut să fi putut lua motorul, -puiul Satanei- cum spun prietenii noștri :))).

Pe drumul spre mall,nu a fost niciun zgomot pe lângă sunetul motorului și melodiile la volum minim din radio. Rezemată de usa și uitându mă pe geam , incep a contempla ce mi s.a intamplat, ce văd și aud încă de la incident. Faptul că văd persoane, umbre care nu au nicio noimă in locuri unde nu ar trebui sa existe . Începusem să cred că am înnebunit complet. Nu inteleg ce poate fi cu adevarat.. 'oare..?'

"Am ajuns,pui!" In acel moment fiind si smulsa din propriile ganduri de Jinx care practic mi.a tipat in ureche , clar entuziasmata.
"Haaaai, mi.e foaaaame! Nu am mancat micul dejun!" Exclama ca un copil bosumflat caruia nu i s.a dat inghetata inainte de o iesire in oras cu familia.
"Oy oy, dar carjele sunt in spate, mi le poti ad--" sunt oprita de ea cand observ ca deja le luase si le intindea spre mine

"Mersi" soptesc eu aplecandu mi capul simtind un zambet crescand pe fata mea.

'va fi bine, asa-i?'