Tocilara Fermecatoare.

Episodul 2

-Evan...- Spun privindu-l cum pleacă.
Inspir zgomotos şi prind mânerul clanțein Ies uşor pe uşă, dând peste un zid sau peste o gaură neagră, la cât de împiedicată pot fi, nu m-ar surprinde.
Îmi iau privirea de jos, uitandu-mă spre persoana din fața mea, când rămân împietrită....
Era el.. privindu-mă cu un zâmbet malefic pe față.
Oxigenul era din ce în ce mai strâns, iar pulsul îmi creştea pe secundă ce trecea.Corpul începuseră să-mi tremure, sângele fierea în vene, iar lacrimile se adunaseră deja în colțul ochilor.

-Ce cauți aici?-Spun uşor bâlbâindu-mă, dându-mă câțiva paşi în spate, lipindu-mi corpul de dulap.

-Am venit să învăț. Ce aş putea căuta altceva într-un liceu?-Spune el râzând venind din ce în ce mai aproape.
Îmi iau inima în dinți şi trec pe lângă el, încercând să-mi dau seama dacă e adevărat sau dacă visez un coșmar.

Mă grăbesc şi urc scările până în cantină. Împing uşa imensă din fier şi intru grăbită. O caut pe Aisha cu privirea si alerg până la masa unde se afla, asezandu-ma gâfâind pe scaunul liber de lângă ea şi îmi trag răsuflarea.
Respirația şi pulsul îmi reveniseră la normal, iar panica nu îmi mai dădea târcoale.

-Ai stat mult.Unde ai fost?Dacă ai fii întârziat încă 5 minute aş fi venit să te caut. Serios, m-am îngrijorat.-Spune prietena mea, luând încă o gură din sticla de Cola pe care o avea în tavă.
Mă uitam agitată cu privirea prin toată încăperea, pentru a mă asigura că halucinațiile mele nu s-au întors şi mă relaxez, respirând uşurată.

-L-am căutat pe Evan.Şi şti cum e el, îi place să se ascundă. De aceea a durat atât.Scuze.-Spun, excluzând detaliile mici şi amănunțite despre halucinațiile mele.

-Iar v-ați certat?Pentru că la voi doi nu există discuție. Cel puțin despărțirea voastră l-a afectat foarte grav pe Evan. Nu l-am văzut aşa de... niciodată.Întotdeauna era la locul lui, nepăsându-i de existența lui pe pământ. Până când te-a întâlnit pe tine. Spune mâncând şi ultima felie de pizza pe care o avea în farfurie.

-I-am zis şi el ştia asta. Între noi nu era dragoste. De ce să fim împreună dacă nu simțim nimic?Adică, era nefericit şi se vedea asta, dar el tot insistă pe tema asta, pur şi simplu nu poate trece peste.Nu vrea să vorbească cu mine. Să îmi spună ce îl deranjează.Ce a fost între noi nu se poate numi dragoste, în dragoste, te simți viu, capabil de orice, însă, când eram cu Evan, sentimentele mele erau ascunse, ca şi cum nu aveam aşa ceva.-Mă ridic în picioare, îmi iau prietena şi plecăm spre baie.
Dau cu piciorul de podea de câteva ori când simt o mână pe umărul meu. Mă întorc zâmbind, când zâmbetul meu dispare. Mike..Mike era în fața mea pentru a doua oară pe ziua de astăzi. Cu siguranță halucinațiile mele s-au întors.

-Eşti un laş, ştii? Te bați cu pumnu-n piept şi zici că eşti tare, dur, că toți sunt la picioarele tale şi, dacă nu acceptă, calci peste bălțile lacrimilor lor şi le inspiri suferința, zâmbind. Vii mereu cu încrederea aia de divinitate, nimeni nu se apropie măcar de nivelul tău, tu eşti cel mai tare şi cel mai bun la toate, dar ai tupeu doar, înțelegi? Tu n-ai avut nici măcar curajul să fii tu însuți, să nu o asculți, să-ți calci pe orgoliu şi să nu faci catastrofele pe care le-ai făcut. Mantia aia de minciuni după care te tot ascunzi nu e reală, nu e nimic real, nici tu, nici măcar aparențele în care înoți nu țin de tine, ci doar de personajul din mintea ta, pe care tu încerci să-l creezi, să-l faci un monstru. Eşti doar propria-ți dorință exeriorizată. Zici că eşti dur?Dar plângeai la filmele romantice şi totuşi te crezi bad boy-ul office al acestui liceu, ai devenit penibilul în persoană.-Spun eu izbucnind, luănd-o de mână pe prietena mea şi trecând pe lângă ei, ducându-ne în sala de sport.
Îmi deschid dulapul şi îmi iau o pereche de blugi scurți, un tricou, iar părul mi-l prind în coadă de cal lejeră.

Ne facem încălzirea, când pe teren intră, nimeni altcineva decât cuplu minune, Mike şi.. Anaid.
Nu-i bag în seamă şi îmi termin discuția în contradictoriu cu Aisha despre fotbal.

-Ok. Toată lumea pe teren. Alege-ți-vă un partener. Şi hai cu exercițiile.-Spune profesorul de sport, ducându-şi fluierul la gură şi suflând în micuțul obiect din plastic masiv.

Mă conformez şi îl iau ca partener pe Cad Beckram, unul din cei mai frumosi şi deştepti băieti din şcoală şi am spus oare că e frumos? Pentru că, chiar este.
Îl trag de mână şi începem să facem exercițiile.Începem cu podul suprapus, după cu flotările într-o mână, apoi cu abdomenele, iar la urmă cu câteva sărituri în mâini cu spatele.
Îl îmbrățișez pe Cad şi intru în vestiar alături de Aisha şi de celelalte colege.
Îmi dau jos tricoul şi imi iau înapoi maieul şi geaca de piele pe mine, apoi ies din încăpere alături de prietena mea.
Mergem pe coridorul imens de elevi, până la dulapuri, iau cartea de geografie, apoi încui şi plec spre sala de clasă.
Mă aşez în a treia bancă, lângă Aisha şi aşteptăm ca profesorul să intre şi să ne predea.

Orele s-au terminat, spre fericirea mea şi a tuturor adoleşcenților din liceu.
Îmi caut în geantă cheile de la maşină şi intru repede în vehiculul din parcare.
Bag cheile în contact şi pornesc spre casă.
Parchez în garaj, blochez din nou maşina şi intru în casă.
Îmi salut rapid mătuşa, apoi urc scările până în dormitor.
Îmi arunc hainele, intru în duş şi fac o baie scurtă, alungând toate emoțiile, amintirile şi toate sentimentele de astăzi, într-un final relaxându-mă.
Îmi strâng halatul mai bine pe mine şi ies din baie.
Îmi târăsc picioarele obosită până la dulap, îmi aleg nişte haine comode şi mă întind pe pat, culcându-mă.

Mă trezesc somnoroasă, deschid ochii frecându-i uşor cu podul palmei, apoi mă ridic în fund, întinzându-mi mâinile.
Îmi strecor picioarele în papucii pufoşi de casă, mă îndrept spre uşă şi cobor scările, ținându-mă de balustradă.

-Hei, Em.-Îmi salut mătuşa, apoi trec pe lângă ea, aşezându-mă la masă.
Îmi trag scaunul mai aproape şi îmi umplu farfuria cu mâncare.

-Hei, Mel.Cum a fost la şcoală?Te-ai simțit bine?-Spune mătușa mea, luând o gură din salata de avocado pe care a făcut-o.

-A fost.. destul de bine. Adică, nimic neobişnuit. Totul a fost la fel de bine ca până acum.-Spun înghițind în sec.
Termin de mâncat, îmi duc farfuria în chiuvetă, apoi îmi sărut mătuşa blajin pe obraz şi intru în camera mea, punându-mă să dorm.