-Numele lui este Park Jinyoung, sau Junior dupa numele de scena.
-Deci fratele meu este un idol?
-Da dar stai calma ca si tu o sa fii o persoana cunoscuta, nu o sa fii prezentată ca si fiica adoptată a familiei ci ca si fiica familiei care era plecata in străinătate pentru studii de care nimeni nu știa.
-Si o sa merg la aceeași scoala?
-Nu, de săptămana viitoare o sa mergi la aceeași scoala cu fratele tau, cu membrii trupei Got7 si cu alte celebrității, imi explica mama care e chiar de treaba si grijulie la prima vedere.
-Ri Ta, du-te si strânge ceea ce vrei sa iei cu tine, imi spune directoarea căminului.
-Bine, dar o sa durez putin fiindca vreau sa imi iau ramas bun de la pitici.
-Pai nu e nevoie...o sa venim poimâine ca sa semnam actele si tot.
-Oh, bine atunci. Revin imediat.
Urc sus, iau doua genți si îndes hainele mele preferate plus câteva lucruri de la Min Woo si Ursulețul de la el. Daca pot spune asa el e prima mea iubire si acum ca l-am pierdut vreau doar ca el sa isi găsească pe cineva potrivit. Lucrurile de la el o sa conteze si au contat intotdeauna pentru mine. Imi fine, las gândurile de o parte, imi iau gentile si cobor jos, dar acolo nu mai era nimeni inafara unui barbat care imi ia bagajele si ma conduce pana la o mașina unde urca si el si urc si eu si imi spune ca ma va duce acasa. Cred ca el e șoferul.
-Dar parintii mei unde sunt?
-Ei au plecat la fiul lor, la spital, i sa facut rau la repetiții si l-au dus la spital.
-Aha...bine atunci. Nu ma poti duce si pe mine la el? Vreau sa vad cum se simte.
-Mi sa spus sa va duc direct acasa, dar daca doriți sa mergeți atunci bine.
-Multumesc.
Plecam spre casa unde șoferul se da jos si lasa bagajele la o servitoare dupa care se urca din nou la volan si plecam spre spitalul unde se afla fratele meu. Intru si vad o grămada de fane la usa unui salon ceea ce înseamnă ca acolo era Junior. Încerc sa intru dar sunt împiedicată de agenții de paza dar ma bucur ca tata are ochi de vultur si ma observat.
-Bora? Lăsați-o pe Bora sa treaca.
-Bora? De ce imi spui Bora, tata? il întreb cand ajung in dreptul lui.
-Ca sa fii cineva cunoscut iti trebuie un nume ca sa prindă la lume. Asa ca tu de azi esti Bora.
-Bine...cum se simte Junior?
-Bine, s-a supra solicitat, are nevoie de odihna. Nu te îngrijora, totul o sa fie bine.
-De ce s-ar îngrijora ea pentru Junior? intreaba Mark cu o fata de pampalau.
-Am uitat sa va fac prezentările, baieti, ea este noua sora a lu' Junior, Ri Ta, care defapt e Bora.
-Încântat, sunt Yugyeom.
-Eu sunt BamBam.
-Youngjae.
-Eu sunt jackson, dar spune-mi Jackson. ( la faza asta ma bufnea rasul dar ma abțineam)
-Eu sunt Mark, scuze pentru mai devreme.
-Nu e nimic, spun si dau mana cu el.
-Buna, eu sunt JaeBum, iar tu esti Bora?
-Da, sunt Bora.
-Cum sa iti spun, BoRa sau Ri Ta?
-Cum preferi tu, o sa raspund la amândouă.
-Bine, Ri Ta.
Zâmbesc si ma apropriu de Junior care dormea. E asa de drăguț cand doarme. Mama era îngrijorată, mai avea putin si se apuca sa plângă...e fiul ei...o inteleg, e ceva normal sa iti faci griji pentru copilul tau cand zace in spital.
Dupa ceva timp in care am stat doar si ma uitam la Junior cum doarme se trezește, o ia pe mama lui de mana si i-o saruta. O doamne cat de dulce.
-Mama, calmează-te. Sunt bine.
-Puiul meu, zice ea si il ia in brate.
-Baietii au plecat la repetiții? auzi ce ii trece lui prin cap acum, cand el e epuizat.
Junior se uita prin camera si ma observa, se uita fix la mine dupa care imi zâmbește. Probabil e confuz si nu stie cum sa reacționeze, poate crede ca sunt o fană. Tata a plecat la firma cu ceva treburi si am ramas eu cu mama, nu am putut-o lasa singura. Mama observa ca Junior se uita la cineva si atunci isi da seama ca se uita la mine.
-Mama, te dai putin?
Fara sa mai zică ceva mama se ferește iar Junior se apropie de mine si ma îmbrățiseaza.
-Bine ai venit in familie.
-Multumesc. Am crezut ca ma consideri o fană...
-Fanele nu au ce cauta aici si daca erai o fană ai fi țipat si ai fi plâns si ai fi reacționat altfel.
-Bine spus. Eu sunt Ri Ta.
-Eu sunt Junior, cred ca ma cunosti deja.
-Da...nu mi-am imaginat niciodata ca o sa fiu sora ta...te rog sa ai grija de mine.
-Oricum aveam grija de tine si daca nu imi spuneai tu...
-Sper doar sa ne înțelegem. Eu nu tin rachitura, dar si cand tin ai patit-o. Poti sa vorbesti orice cu mine si cand te pot ajuta o sa o fac cu cel mai mare drag.
-Oare suntem de aceeași vârsta?
-Eu am 16 ani...
-Iar eu 18. Deci da sunt mai mare si ma bucur sa am o pitica ca tine in familie. Haideți sa plecam acasa, spune el in timp ce ma ia de dupa cap si pe mama o ia de mana.
-Trebuie sa mai stai in spital ca sa te odihnești, spune mama.
-Junior, mama are dreptate, doar pentru ca te simti bine acum asta nu înseamnă ca si corpul tau e la fel..asa ca treci in pat si dormi.
-Yaa! Eu sunt mai mare, nu trebuie sa ascult de tine.
-Practic nu dar esti bolnav acum asa ca trebuie sa o asculti, zice mama putin amuzata de fata lu' Junior.
-Cat trebuie sa mai stau aici?
-Pana maine. Iar de maine la scoala cu tine si Bora.
-Cine e Bora?
-Sora ta...asa o sa se numească de acum plus va trebui sa ii facem niște schimbări. Va trebui sa mergem la un doctor sa te remodeleze putin ca sa fii o vedeta in adevăratul sens a cuvântului.
-Bine, spun putin nesigura.
Seara vine repede iar Junior doarme dus, mama a plecat acasa dar a spus ca se intoarce ca sa imi aducă mie si lui Junior haine de schimb fiindca eu am insistat sa raman cu el.
Dimineata sunt trezit de niște țipete care se aud de pe hol. Probabil sunt niște fane. Junior era treaz si stătea pe telefon in pat.
-Neata, ii spun eu in timp ce ma apropiam de el.
-Of fanele astea, imi pare rau ca te-au trezit, apropo neata.
-Nu e nimic. Va trebui sa ma obișnuiesc, nu?
-Ai dreptate.
-Eu ma duc sa ma schimb dupa care o sa plecam la scoala, mama ne-a adus ghiozdanele si tot ce avem nevoie pentru scoala, imi explica el.
Intra in baia de baieti iar eu in cea de fete si imi îmbrac rochița pe care mi-a adus-o mama, cred ca e uniforma școlii. Imi aranjez putin parul, ma dau cu ruj, cu rimel pentru ca le-am gasit la mine in plasuta. Ies din baie si il vad pe Junior asteptandu-ma la ieșirea din salon. El e mai rapid decat mine.
-Mergem?
-Mergem, spun eu încrezătoare si il iau de brat.
Afara fanele ne făceau poze si am auzit-o pe una din ele spunând ca eu sunt iubita lu' Junior, ce cacat..cum poate sa zică asa ceva cand nici nu stie cine sunt? Sper doar ca Junior sa nu fie într-un scandal din cauza asta.
-Junior, sper ca nu o sa ai probleme din cauza mea.
-Nu, ele vorbesc fiindca nu stie nimeni ca familia mea mai are o fiica. Plus tu nu esti adoptată tu esti fiica familiei plecata in străinătate pentru studii.
-Stai putin, ma suna mama.
~Conversatie telefonică~
-Da, mama?
-Scumpo, azi tu nu te duci la scoala. Tu începi scoala de săptămana viitoare pentru a te obișnui cu noua tu. Afara o sa te aștepte șoferul meu si secretara mea care o sa te aducă direct la mine. Junior o sa se duca normal la scoala cu șoferul familiei.
-Bine, mama.
-Te pup scumpo, ai grija de tine.
-Si tu de tine mama.
~Conversatie incheiata~
-Ce a spus mama? ma intreaba Junior.
-Ca eu trebuie sa ma duc la doctor ca sa ma remodeleze iar tu o sa te duci la scoala cu șoferul familiei.
-Pe tine cine te așteapta?
-Secretara si șoferul ei.
-Bine. Eu o iau prin spate. Ne vedem acasa mai tarziu, ai grija.
-Si tu sa ai grija la fani. Sa nu faci vreo prostie fara mine la scoala.
-Nu promit nimic. Te iubesc, pa.
-Si eu te iubesc. Pa.
Cobor cu liftul singura fiindca Junior a luat-o pe scări. In fata asa cum a spus mama ma aștepta o mașina cu o femeie si cu șoferul. Urc in mașina iar secretara mamei se prezintă.
-Buna, eu sunt Nana, secretara mamei tale.
-Buna. Eu sunt Bora.
Si cam asta a fost conversatia. Ei au tăcut iar eu am ascultat muzica la casti. Cand am ajuns mama ma aștepta in fata clădirii unde se afla doctorul care era pregătit pentru operație. Intru cu mama in clădire si apoi urcam câteva etaje cu liftul dupa care ma ia de mana si intram într-un cabinet. Acolo doctorul si cu câteva asistente ma aștepta.
-Buna ziua. Bora, eu sunt doctorul care te va schimba radical.
-Buna ziua.
-Sa nu iti fie teama, scumpo. Eu sunt aici.
Ma pun pe masa de operație si închid ochii. Imi era teama. Doctorul imi face o injecție pentru a putea modela mici părticele din mine. Ochii mi se închid dintr-o data si nu mai simt, nu mai aud, nu mai vad nimic.
