O schimbare majoră

Capitolul 6

Când am intrat în sufrageria imensă, am rămas șocată din cauza a ce am văzut.

7 idioți alergau unul după altul cu linguri de lemn in mâini. Toată sufrageria era un dezastru deoarece se pare că a avut loc al 3 lea război mondial, in care armele principale erau prăștiile cu pop-corn.
Erau numai pene pe jos, cel mai propabil au rupt câteva perne jucandu-se.
4 dintre ei nu purtau decât o pereche de pantaloni scurți deoarece tricourile lor le-au înfășurat in jurul capului ca si pirații.

Eu: Ce pisici portocalii se întâmplă aici?

Ei mă observă si se opresc dintr-o dată. Se uitau uimiți la mine de parcă aș fi vreo specie extraterestră.

Eu: Ce vă uitați așa la mine?

Ei nu îmi răspund. Se uitau unul la altul confuzi de situație.

Unul dintre ei își revine din transă si începe să tipe fugind către o cameră.
Își revin si ceilalți din transă si încep să râdă de reacția acelui băiat. 

Tata intră in sufragerie si rămâne surprins de dezastrul cauzat de acei băieți.

La vederea lui, toți încep să fugă pe scări ca niste mâțe speriate de aspirator.

Tata: BĂIEEEȚI!!! Dacă nu ajungeți in sufragerie in 5 secunde vă leg de scaune si mănânc dulciuri în fata voastră. * urla tata încât să audă si președintele Americii*

Nu a durat nici 3 secunde și toți și-au făcut apariția in fata tatălui meu.
Acum cei 4 aveau tricouri.
Toți stăteau in fata noastră cu privirea in jos ca niste copii mici si vinovați.

Tata: De cate ori v-am spus să nu vă mai jucați dea pirații in sufragerie?

Ei nu spun nimic, doar stau cu privirea in jos.

Tata: Cine a venit cu ideea să vă jucați?

Toți arată cu degetul spre un băiat cu parul saten si cu un zâmbet pătrățos. Zâmbește exact ca un copil nevinovat.

Tata oftează si duce o mână la tâmplă.

Tata: Să nu se mai intample! Ați înțeles?
Băieții: Da domnule! *răspunzând in cor si făcând o plecăciune in semn de respect*
Tata: Bun. Acum faceti cunoștință cu ea.

Tata mă trage ușor de mana si ajung in fata băieților.
Am impresia că se uita ciudat la mine, dar cred că doar mi se pare.

Dintr-o dată, un băiat cu parul roșcat se apropie de mine si își intinde mâna să facem cunoștință.

El: Bună, eu sunt Jimin. Sunt cel mai atrăgător dintre toți. *  facand cu ochiul si zâmbind ca un "cuceritor" *

Când să mă prezint, tata mă întrerupe.

Tata: * îndepărtându-i mâna lui Jimin* Dacă o mai privești așa încă o dată, o să îți mănânci ochii la micul dejun.

El face un pas înapoi privindu-l pe tatăl meu cu coada ochiului.

Tata: Băieți, ea este fiica mea, Kora.
Unul din băieți: Dar parcă nu aveai copii! *spune acel baiat cu o faţă tâmpă*
Tata: Uite că am! *vobeşte tatăl meu ptinzându-mă mai bine de umeri*

Toți il privesc pe tata cu niste fețe tâmpe.

Tata: Kora, el e Rap Monster sau Namjoon. El este liderul. *arătând spre un băiat înalt cu parul șaten deschis*
El este Jin* arătând spre tipul cu parul negru*
Jin: De fapt eu sunt cel mai atrăgător dintre toți.* spune el uitandu-se urât la Jimin*

Eu incep să chicotesc la remarca făcută de Jin lui Jimin.

Tata: Intradevăr el este vizualul aici. * o spune răzând*
El este J-Hope sau Hoseok. * arătând spre băiatul care mai devreme avea tricoul pe cap*
JH: Poti să îmi spui Hobi. *spune zâmbind foarte drăguț*
Tata: Bine rază de soare, înapoi in rândul tău. *spune tata zambind*
El e V sau Taehyung *arătând spre cel ce a început harababura aia*
Taehyung: Încântat de cunoștință. Poți să îmi spui TaeTae. *făcând o scurtă plecăciune*
Tata: El e Jungkook, dar noi îi spunem Kookie. *arătând spre băiatul care a fugit speriat.*

I-am întins mâna ca să facem cunoștință. El m-a prins de mana timid si înroșindu-se in obraji.
La vederea reacției lui, ceilalți băieți au început să chicotească si să își dea coate.

Își retrage mâna si se așază stânjenit pe un fotoliu.

Tata: Si ultimul dar nu cel din urmă Yoongi. *arătând spre cel cu parul blond si cu o față plictisită*

Mi se părea foarte cunoscut, dar nu stiu unde l-am mai văzut.

Yoongi: Nu-mi spune pe numele ala, sună prea serios. Poți să îmi spui Suga. *zâmbind in colțul gurii*

Știam eu că il cunosc de undeva.
Fața lui era peste tot in camera lui Didi. E orezarul ei preferat.
Dar stai, asta înseamnă că fraierii ăștia sunt BTS?!  Fix asta îmi trebuia!

Eu: Suga?!?! *exclam eu foarte surprinsă, atrăgând atenția tuturor*
Suga: In persoană. Sunt cumva biasul tau păpușă? *o spune ranjind în timp ce se apleacă ca să ajungă la nivelul fetei mele deoarece sunt mai mica decat el la înălțime*
Eu: Pe naiba! Ai vrea tu blondinule. *o spun în timp ce ii îndepărtez chipul cu doua degete*
Jimin: Atunci cine e biasul tau? * spune zâmbind pervers*
Eu: Niciunul, nici macar nu am auzit de voi până acum o lună.
Namjoon: Deci să înțeleg că ești o army mai nouă?
Eu: Chiar credeți că aș fi vreodată o army? Dacă da, atunci vă înșelați.
Nu îmi place k-pop-ul.
Suga: Atunci de ce ai reacționat așa când ți-am spus să îmi zici pe numele de scenă?
Eu: Pentru că ești biasul prietenei mele și nu mă asteptam să te întâlnesc in casa tatălui meu.
Chiar așa. Tată ce caută ăștia aici?
Tata: Kora, eu sunt managerul lor. Ei locuiesc cu noi.
Eu: De ce nu mi-ai spus de ei cât timp ne-am plimbat? *spun eu oftand*
Tata: Am crezut că ești fană BTS si am vrut să fie o surpriză faptul că o să locuiești cu ei de acum. Se pare că m-am inselat. * o spune el zâmbind aranjându-mi o șuviță de păr*

Încă nu îmi venea să cred că o să locuiesc cu 7 idioți ca ăștia.

Tata: Hai Kora, vino să îți arat camera in care vei sta.
Eu: Bine, te ajut să cari bagajele.

Ma îndrept spre una dintre valize, dar calea îmi este taiata de Taehyung.

TaeTae: Doar nu crezi că o să te las să te chinui cărând asta. E grea pentru tine.

Imediat ce a spus asta, a luat valiza in brațe si a început să urce scările.
Ce-i drept, valiza era grea dar el nu părea că face un efort prea mare cărând-o.
Îmi iau rucsacul si urc spre viitoarea mea cameră.

Am ajuns in fata unei uși ce era decorata cu diferite desene.
Tata îmi deschide ușa si intru.

Am rămas plăcut surprinsă.
Camera era destul de mare si fiecare colt al ei era decorat diferit.

Tata: Băieții au decorat camera asta. Le-am spus că o să mai stea cineva cu noi, așa că ei și-au ales o parte a camerei si au decorat-o după gusturile sale.
Eu: E extraordinară! Îmi place la nebunie! Mulțumesc mult băieți!  *exclam eu fericita către băieți*
Hobi: Care parte din camera îți place mai mult? *o spune pregătindu-se să fie lăudat*
Eu: Toata camera e frumoasă dar sincer iubesc peretele ala negru cu multe desene pe el, biroul din lemn negru si scaunul înalt din piele roșie cu ținte. Chiar ador partea aia! *spun eu țopăind ca un copil mic*

Eu: Hobi, tu ai făcut asta? * arătând spre colțul de camera preferat*
 
Hobi nu îmi raspunde, dar afișează un zâmbet forțat.

Tata: De fapt, Jungkook a decorat partea aia de cameră, el este foarte talentat la desen si i-am spus sa umple peretii si usa cu desene.* o spune si îl bate ușor pe umăr*

El nu spune nimic, doar zâmbește timid înroșindu-se in obraji.

Ceilalți încep să râdă de Hobi, deoarece se aștepta să laud partea de cameră aranjata de el.

Nu mai trece mult timp si ei pleacă din cameră, lasandu-mă să mă odihnesc.

                                    Va urma......