O schimbare majoră

Capitolul 17

Idioțenie de alarmă afurisită! Cine pisici a mai inventat si trezitul de dimineață?

A trecut deja aproape o săptămână de școală. Astăzi e vineeeri! Însfârșit vine si weekend-ul mult așteptat si pot să mă uit si eu la un serial ca orice adolescentă normală...sau cât de cât normală.'-'

Este ora 7:10, băieții sunt pe undeva prin casă, nu prea mă interesează ce fac,iar eu ca de obicei in camera mea singură cu gândurile mele.
In ultimele zile nu m-am simțit foarte bine, am început iarăși să mă izolez de lume fără un motiv anume, sau poate doar nu-mi dau nici eu seama cum mă simt.

Tata aste in America la un congres sau ceva de genul si nu l-am mai văzut zilele astea.
Nu că mi-ar fi dor de el, doar abia ce l-am cunoscut, dar parcă totuși se simte lipsa lui in casă...
Băieții au avut multe repetiții săptămâna asta, așa că am mers pe jos până la școală, singură, aproape in fiecare zi.

Mi-am făcut rutina zilnică, mi-am îmbrăcat uniforma mea hidoasă si acum mă îndrept spre bucătărie cu ghiozdanul in spate.

In bucătărie erau Jin(ca de obicei), Hoseok si Jimin.
Arătau foarte obosiți, probabil au repetat până târziu.
Mă îndrept spre fructiera de pe masă si înșfac rapid un măr.
Nu le spun nimic si plec repede din casă închizând ușa in urma mea.

Am decis să nu iau autobuzul si să merg pe jos deoarece nu este o distanță imposibil de parcurs pe jos până la școală.
Merg alene și cu căștile in urechi nepasându-mi dacă voi întârzia la ore.
Urăsc liceul ăsta, nu am nici un talent dar totuși tata si băieții cred că merită să fiu aici.

- Yaaa! Kora, așteaptă-ne!

Striga o voce pe care nu o înțeleg foarte bine din cauza muzicii date la maxim.

Îmi dau una din caști jos și mă întorc spre acea persoană.
BamBam, Yugyeom si Sanha alergau după mine.

- Dă-le naibii de caști! Cred că o să-mi pierd vocea la cât am strigat după tine. *spune Sanha răzând*
- Asta-i viata frate. *spun eu puțin nepăsătoare*

Ei se uitau ciudat la mine...prea ciudat.

- Ce vă holbați așa?! Nu ați mai văzut oameni? *spune eu răstit*
- Am mai văzut, dar nu care să vorbească in extraterestră. *spune BamBam amuzat, eu pastrandu-mi o expresie neutră*

Nu mai spun nimic si îmi continui drumul alături de cei trei.
Acum îmi dau seama că am vorbit in română, îmi este așa de dor de țara mea si de toți prietenii, încât am început să vorbesc în română fără să vreau neapărat.

Am ajuns la școală, orele nu au început încă deci nu o să fiu certată că am întârziat, așa cum pățesc in fiecare zi.
Băieții își iau la revedere de la mine si Sanha, apoi pleacă in sala lor de curs.

Mă pun in bancă si îmi conectez iarăși căștile la telefon, apoi dau play la una din melodiile mele rock preferate.

****

- Domnișoară Jeon! La tablă! *se aude glasul pițigăiat si extrem de enervant al profei de mate*

Mă ridic lent de pe scaun, las pixul undeva pe bancă si ma îndrept către tablă.
Profesoara îmi dă un marker si un exercițiu din noua lecție la care nu am fost atentă si pe care nu am înțeles-o.