O schimbare majoră

Capitolul 11

~Dimineața ~

Perspectiva lui Jimin

M-am trezit cu un sentiment ciudat. Mă simt gol pe dinăuntru si parcă acolo înăuntrul meu, se luptă doi demoni...
Dap, imi e foame. Dacă nu o să mănânc ceva imediat, o să mă transform eu intr-un demon.
Seara trecută nu am dormit prea bine din cauza huiduielilor si chițăielilor lui Taehyung si ale Korei. Dacă nu ar fi fost si Kora cu Tae, m-aș fi dus să il iau la bătaie deoarece așa face de fiecare dată când se uită la dramele alea. Acum că are cu cine să se uite, e si mai multa gălăgie. Sper să ne obișnuim cu Kora, si ea cu noi deoarece toți suntem dificili.

Mă duc la dulap si îmi iau niște haine lejere. Ies din camera si mă îndrept spre bucătărie.
Trec pe lângă sufragerie fugitiv, dar mă întorc brusc din drumul meu când îmi dau seama pe langa ce tocmai am trecut.
Sufrageria era un dezastru, arăta de parcă trecuse un uragan pe acolo.
Pe covor erau numai bomboane, jeleuri, cipsuri si o grămadă de șervețele. Televizorul era deschis si pe canapea, erau cei doi dormind cu linguri in mana. Kora stătea cu capul in jos si cu picioarele rezemate de spatele canapelei, iar idiotul de Tae stătea întins pe aproape toată canapeaua, dar cu capul pe abdomenul Korei. Aveau două cutii mari de înghețată lângă ei si erau in conjurați de dulciuri si șervețele.
Era puțin ciudat. Cei doi, arătau exact ca doi cei mai buni prieteni ce se cunosc de o viață, si ei de fapt se cunosc de doua zile.
Mă duc să le fac câteva poze ca să își amintească primul lor maraton de drame, dar si pentru că "peisajul" era amuzant si știu că o să râdem de pozele acestea mult timp.
Faceam poze liniștit când dintr-o dată apar si ceilalți, dar fără Hoseok.
Se uitau confuzi la cei doi de pe canapea, si la mine care le făceam poze din toate unghiurile.

— Pe cartea de rețete a mamei, ce s-a întâmplat aici?! *exclama Jin uimit de dezastrul cauzat de cei doi*
— Se pare ca ăștia doi s-au distrat aseară. *spune Kookie râzând de felul in care dormeau*
— Voi ați putut dormi aseară? *întreabă Namjoon frecandu-si ochii*
— Eu nu am avut probleme cu somnul. *sune Suga zâmbind*
— Mai taci, tu niciodată nu ai probleme cu somnul. Ai putea să adormi si intr-un tun si când ai fi aruncat in aer, tot nu te-ai trezi. *spune Namjoon gesticulând*

Suga nu mai zice nimic si se duce în bucătărie. Vorbeam intre noi, când coboară si Hoseok. Se vede că nici el nu a prea dormit deoarece de abia își ținea ochii deschiși.

— Neața. *spune el leneș*
— Neața. *spunem toți in cor*

Știam că dacă Hoseok apuca să vadă dezastrul cauzat de cei doi, o să iasă urat. Exact așa urma să se întâmple.
Imediat ce a văzut dezordinea din sufragerie, ochii i s-au mărit considerabil deoarece el nu suporta dezordinea.
Noi nu știam dacă ar trebui să fugim sau să rămânem, ca să vedem ce are de gând.

Din senin, pe fata lui furioasa apare un zâmbet. Si nu orice fel de zâmbet, ci acel rânjet ce anunța că cineva o să primească o pedeapsă. De obicei când managerul nostru e plecat în alt oras, lasă responsabili pentru o buna organizare. Jin e cel mai mare, așa că el ne coordonează, dar si Hoseok, deoarece, când vine vorba de organizare si curățenie, mai ales curățenie, trebuie sa fie ascultat. Prin urmare, e ca si cum am trai cu doua mame. Si dacă nu respectam regulile lor, suntem pedepsiți pentru ca suntem mai mici decât ei, cu excepția lui Suga care e cu puțin mai mic decât Jin.

Hoseok se îndreaptă spre bucătărie cu zambetul ala uriaș pe buze.
După vreo două minute in care se auzea cum caută ceva prin dulapuri, se întoarce cu o tigaie mare si cu o lingura de lemn.
Se apropie de marginea canapelei si începe sa bată cu lingura in tigaie, in timp ce urla la cei doi ca să se trezească.
In acel moment, Kora se trezește brusc. Ea se dă peste cap si ajunge in picioare in fata canapelei. Din cauza mișcării bruște pe care a facut-o Kora, Tae a căzut de pe canapea, asta facandu-l sa se trezească de tot.
Tae se uita confuz la noi, iar Kora mai că ar fi sărit la bătaie deoarece fusese trezită de Hoseok, care acum râdea cu gura pana la urechi.

— Ce pisici crezi că faci?! Ai înnebunit?! *striga Kora la Hoseok gesticulând*
— Vă trezesc ca să va pot certa pentru dezastrul asta! *exclama Hoseok arătând spre sufragerie*
— Să ne certi? Nici pe mama nu o las să mă certe. Pe tine nici atât! *o spune Kora in timp ce il ajuta pe Tae să se ridice de pe podea*
— Vezi tu, tatăl tau ne-a pus pe mine si pe Jin responsabili cu organizarea și cu curățenia in casă. Așa ca toți trebuie să respecte regulile casei si să ne asculte pe noi, inclusiv tu păpușă. Cine nu respectă regulile, trebuie pedepsit. *spune Hoseok luându-si poziția de divă, fluturând lingura in aer*
— N-ai să vezi asta. Nimeni nu îmi spune ce să fac si nimeni nu mă pedepsește. *o spune Kora arătându-i limba lui Hoseok*
— Ooo ba o să ne sculti. Tu si Tae o să faceți curat in toată casa si o să pregătiți si masa. *spune Hobi aplecându-se ca sa ajungă la înălțimea ei*
— Nu ma poți obliga. *se îmbufnează Kora*
— Si daca te oblig ce? Păpușa o să mă spună lui tati? *spune Hoseok vorbind ca un copil mic*
— Gata! Ai incurcat-o rază de soare! *exclam Kora enervată*

Perspectiva Korei

Cuvântul ala pe care il urăsc așa de mult, a pus capac.
Cu o mișcare bine calculată, reușesc să iau lingura de lemn pe care o ținea in mână baiatul soare.
El a rămas puțin uimit de rapiditatea cu care am reușit sa-i fur arma.
Vazandu-mi rânjetul pe care l-am afișat, Hoseok nu mai sta pe gânduri si o zbughește din fata mea. Bineînțeles că nu puteam să il las să scape așa ușor după toate astea, așa că am pornit pe urmele lui.

— O să vezi tu ce poate păpușa asta după ce te prind! *il ameninț eu pe Hobi in timp ce fug după el înarmată cu lingura*

Am alergat după el prin toata casa, până când Hobi se împiedica si cade pe podea. Eu având viteză, nu am putut să mă opresc la timp din alergat, și am cazut peste el neintenționat.

— Ha, te-am prins! *exclam eu îndreptând lingura către chipul lui perfect, ca si cum căzătura făcea parte din plan*
— Nu mă lovi in față, sunt idol! *spune el acoperindu-si fața*
— Te temi cumva că păpușa asta o să îți distrugă chipul? *întreb eu cu o voce de personaj din anime*
— Nu! Nu mi-e frica de tine! *o spune Hobi puțin mai încrezător*
— A, da? Atunci o să vezi că ar trebui să îți fie frică de mine. *spun eu cu un zâmbet malefic*
— Bine, eu zic să încetați până cineva nu o să se rănească. *intervine Jin, prințesa pacifistă* 
— Singurul rănit vei fi tu, băiat soare! *spun eu răzând de Hobi in timp ce el se încrunta la mine*
— Kora, haide să pregătim micul dejun in timp ce băieții fac curat aici. *spune Jin ca o mama*
— Dar noi de ce trebuie sa facem curățenie? *intreaba Namjoon ofticat*
— Pentru că așa spun eu! Dacă vreți să mâncați, faceți curat! *ii raspunde Jin*
— Bine. *spun toți in cor*

Eu si Jin ne-am dus la bucătărie si am început să pregătim masa.

După ce am terminat de așezat totul, ne-am dus in sufragerie ca să le spunem băieților să vina la masă.
Când ieșim din bucătărie, rămânem blocați pentru câteva secunde după care Jin începe sa facă precum un burete frecat de geam, de fapt începuse sa râdă de ceilalți idioți.

Va urma...