O schimbare majoră

Capitolul 9

Ajunși acasă, băieții s-au dus in camerele lor. Eu am rămas in sufragerie deoarece voiam să vad un film.
Mă duc in bucătărie si caut prin dulapuri după ceva ce as putea manca si arunca in televizor.
Văd câteva pungi de cipsuri in dulapul de sus, mă întind după ele dar nu reușesc să ajung pentru că sunt prea mică de inaltime asa ca folosesc un scaun ca să ajung. Dau să iau cipsurile, dar prin puterea mea speciala de omus amețitus, mă dezechilibrez si acum aștept să fac contact cu podeaua rece si probabil tare (logic ca e tare, doar e podea *mental palm*) Rămân surprinsa când simt că podeaua nu e așa tare si nici rece, asta pana îmi dau seama ca de fapt nu sunt pe așa-zisa podea, ci in brațele cuiva. Îmi deschid ochii si împietresc când văd cine mă ținea in brațe. Nu mă așteptam sa fie el.
Mă pune jos, eu inca uitandu-mă ca râma la sudură.

Kookie: Ești bine? *mă întreabă el fluturându-si mana prin fata ochilor mei pentru a mă trezi din visare*
Eu: Mhm?
Kookie: Te-am întrebat daca ești bine?
Eu: Ăm, cred ca da. *o spun verificând dacă am toate membrele*
Kookie: Ar trebui sa fii mai atentă, știi? *o spune el zâmbind*
Eu: Oh, stai calm. Căzutul din senin, lovitul de orice întâlnesc in cale si distrusul a tot ce prind, e unul din talentele mele foarte speciale. Nu pățesc nimic, cred ca suferă mai mult lucrurile de care ma lovesc. *spun eu afisând un zâmbet tâmp*
Kookie: Nu cred că avem si secțiunea demolări la liceul de arte. *rade el de mine*
Eu: Ce păcat. In cazul asta, chiar nu am ce căuta acolo. *o spun chicotind*
Kookie: E haide, nu cred ca ești așa de netalentata pe cum spui. O să fie bine. *ma încurajează el*
Eu: Fie cum zici tu. * o spun zâmbind parțial optimistă*
Kookie: Șii, ce cautai prin dulapuri?
Eu: Cipsurile alea! *o spun eu imitând un copil mic si îmbufnat*

După ce am spus ce voiam, el a apucat pungile din dulap si le-a pus conținutul intr-un bol mare. E cu mult mai înalt si mai bine facut decât mine, de asta i-a fost așa de ușor sa ajungă.

Kookie: Poftim. *o spune cu un zâmbet strălucitor in timp ce îmi da bolul*
Eu: Mulțumesc. Eu mă duc să vad un film, nu vrei sa te uiți cu mine? Ii chemăm si pe băieți. *o spun eu optimistă*
Kookie: Ce fel de film? Sper ca nu unul de fete. *o spune el încrucișându-si brațele*
Eu: Ew, nu! Ne uitam la un film horror. *spun eu afisand o privire partial malefica*
Kookie: Dacă e vorba de asta, ma mai întrebi? *o spune el aparent entuziasmat*
Eu: Hai sa ii chemam si pe ceilalți! *exclam eu foarte entuziasmată*
Kookie: Ajung primul! * spune el strâmbându-se la mine*
Eu: A daaa? Stai să vezi băiat prăjitură ce esti!

Il împing, el cade pe podea iar eu fug imediat pe scări către camerele băieților. Ajung la capătul scărilor când simt că sunt prinsă de picior. In următoarea secundă sunt pe podea.

Eu: Aha, deci așa joci. *o spun eu in timp ce mă prind de piciorul lui Kookie*
Kookie: Da-mi drumul! Trebuie sa ajung primul. *o spune el răzând*
Eu: Nici in visele tale de fursec! *exclam eu in timp ce ma ridic*

Fug pe hol pana la penultima camera unde se aflau băieții. Kookie era pe urmele mele, alerga foarte rapid. Când am ajuns in fata ușii eu m-am oprit brusc si i-am pus piedica lui Kookie.
El se lovește de ușă făcând un zgomot destul de mare la impactul cu aceasta, si cade pe jos. Eu nu ma mai pot abține si izbucnesc in râs.
Râdeam cu lacrimi când deodata se deschide ușa. Toți se uitau confuzi la Kookie care era pe jos si la mine care râdeam fără oprire.

Jimin: Ce e aici mă? Ce a fost zgomotul ala? *o spune încercând să pară serios, dar se vedea că se abținea din a râde*

Eu nu mai puteam sa scot nici un sunet din cauza ca râdeam așa ca am arat cu degetul spre Kookie, încercând sa explic prin acest gest ce a cauzat zgomotul acela.

Hobi: Să înțeleg că Kookie încearcă să distrugă ușa asta. *o spune razând*
Namjoon: Hei, asta e treaba mea! *exclamă el către Jungkook, toți începând sa râdă*
Suga: Și pana la urma de ce sunteți aici? *întreabă el parând interesat*
Eu: Eu si Kookie vrem sa ne uitam la un film. Ce ziceți, va uitați si voi cu noi? *întreb eu cu entuziasm*
Tae: Ce fel de film? Sper ca e o dramă, iubesc sa ma uit la drame dar nu prea am cu cine pentru ca ....câtorva... *arătând spre prietenii săi* nu le place așa ceva. *se îmbufnează el*
Eu: Nu e o drama. Vrem sa vedem un film horror. *o spun foarte mulțumită de decizia luata*
Hobi: Nu,nu,nu,nu! *fluturându-si degetul arătător in semn dezaprobator*
Nu mă mai uit la nici un film horror cu nebunul de Jungkook! *exclama el arătând spre Kookie, el începând sa rada de Hobi*
Eu: Bine, Hobi nu vrea sa se uite. Cine vine cu noi? *intreb eu frecandu-mi palmele*
Jin: Nu cred că vrea cineva să se uite, deoarece ultima data când am văzut un astfel de film, Kookie ne-a speriat atât de tare încât nu am mai putut dormi toată noaptea. Bineînțeles cu excepția lui Suga care poate dormi orice s-ar întâmpla.
Tae: Dacă ne uitam la o drama, poate vin eu.
Kookie: Of, încetează o data cu dramele! Sunt plictisitoare.
Tae: Tu să taci! Nu sunt plictisitoare, tu ești plictisitor fursecule! *exclama el*
Eu: Ok, deci nu vrea nimeni sa vadă un film horror. Noi mergem jos atunci. *spun eu uitandu-ma la Kookie*
Namjoon: Bine, aveți grija ce faceți acolo. *o spune facandu-i cu ochiul lui Kookie*
Eu: Nu mi-e frica sa te lovesc, să stii! *spun uitandu-ma urat la Namjoon*
Namjoon: Bine, am înțeles. Ești dura. *o spune ironic intrând in cameră*
Eu: Tae, sa te pregătești emoțional pentru ca în seara asta avem maraton de drame. *ii fac cu ochiul*
Tae: Serios?! Chiar o sa te uiți cu mine? *o spune chițăind de fericire*
Eu: Da, nu ești singurul care iubește drama. *o spun zâmbind*
Du-te si fa o lista cu toate filmele pe care o sa le vedem.
Tae: Da, să trăiți! *exclama el in poziție de drept imitând un cadet*

Am ajuns in sufragerie si ne-am trântit pe canapea, punând bolul cu cipsuri intre noi.

Eu: Ce film să vedem?
Kookie: Hmmm, ce zici de The grudge?
Eu: Nu, l-am văzut de prea multe ori.
Kookie: Atunci hai sa ne uitam la rings 3.
Eu: Dar inca nu a apărut.
Kookie: Așa se știe,  dar am cumpărat o copie a filmului.
Eu: Suuuper, abia așteptam sa îl văd.

Am tras draperiile făcând întuneric in sufragerie si am pornit filmul. Era super, nu ma așteptam ca lui Kookie sa ii placa filmele horror.
De fiecare dată când murea cineva, aruncam amândoi cu cipsuri in televizor apoi râdeam de cadavre.

Filmul s-a terminat, am dat draperiile la o parte si am observat ca s-a înserat. Am dus boul in bucătărie si l-am pus pe Kookie să strângă de pe podea cipsurile aruncate, chiar daca urma ca eu si Tae sa facem o mizerie si mai mare.

Ma duc spre camera băieților ca sa il întreb pe Tae la ce o sa ne uitam.
Ajung in fata ușii si îmi vine o idee, ce ar fi daca i-aș speria puțin?

Mă duc înapoi jos in sufragerie, unde Kookie făcea curat.

Eu: Am o idee. *il privesc cu o fata malefica, el înțelegând ca am o idee interesantă*
Kookie: Uimește-mă! *o spune nerăbdător sa audă planul meu*
Eu: Hai să ii speriem pe băieți. *o spun rânjind*
Kookie: Haida! *exclama el entuziasmat de idee*
Eu: Eu ma duc sa aduc machiajele, tu da-mi un tricou alb lung.
Kookie: Bine.

Mă duc repede in camera mea si imi iau machiajele. Ma întorc in sufragerie si il vad pe Kookie cu un tricou alb lung. E perfect.

Eu: Noroc ca mi-am adus peruca neagra pe care am folosit-o la petrecerea de halloween.
Kookie: O sa te costumezi in Samara? *rânjind* ( Samara fiind personajul principal din film)
Eu: Fii sigur! *o spun entuziasmată* Tu pregătește machiajele, eu ma duc sa distrug tricoul asta.

După 15 minute petrecute in baie, ies îmbrăcată cu acel tricou care arata exact ca in filmele horror.

Kookie: Wow, arați super. Cum ai reușit sa faci tricoul asta așa?
Eu: Un magician bun nu își dezvăluie niciodată secretele. *o spun făcând pe secretoasa*
Kookie: Machiajele si peruca sunt pregătite.
Eu: Perfect.

După inca 15 minute de "pictat" pe fața mea, suntem gata sa ii speriem de moarte pe băieți.

Eu: Bun, uite planul. Tu fugi ca disperatul in camera la băieți si atunci eu vin in urma ta exact ca in film.
Kookie: Sa o facem! *o spune entuziasmat*
Eu: Ai grijă cum joci.
Kookie: O să am. Acum hai sa mergem!

Am urcat scările si când am ajuns aproape de camera lor, Kookie a început sa alerge si sa tipe. Face o treaba bunicică. El intra rapid in camera băieților si le zice ca il urmărește ceva.
Asta e momentul meu. Îmi iau mersul de mortăciune si ajung în dreptul ușii lor.

Atunci, toți au început să țipe cat de tare au putut. Cel mai amuzant a fost Hobi. S-a speriat așa de tare încât a sărit in brațe la Jimin țipând ca o fetiță, Tae se ascundea după pat, Namjoon a rupt scaunul de la birou, Jin se ținea de dulap iar Suga era ghemuit pe fotoliu.
Ma îndreptam încet către Hobi si Jimin deoarece ei erau cei mai speriați.
Amândoi au început sa tipe si mai tare, reușind sa cadă amândoi.
Când am ajuns fata in fata cu ei, mi-am dat părul de pe fata si am început sa rad de reacțiile lor împreună cu Kookie.

                                  Va urma....