O schimbare majoră

Capitolul 16

Am coborât in bucătărie unde erau toți adunați înafară de tatăl meu care plecase intr-o calatorie de afaceri înainte să ajung acasă.

— Poftim Kora, mănâncă si după mergi să îți faci temele. *spune Jin punând in fata mea un bol mare de ramen*
— Nu te supăra Jin dar nu îmi e foame, o să merg in camera mea să imi fac temele. *spun eu cu privirea in pământ*
— Ai pățit ceva Kora, ești bine? *spune Jimin îngrijorat*
— Nu am nimic, doar vreau să mă duc in camera mea.*spun eu încercând să schițez un zâmbet*
— Vin cu tine. *spune Hoseok si se ridică rapid de pe scaun*
— E în regulă, stai aici cu băieții. Vreau să stau singura o vreme. *spun eu in timp ce mă ridic de la masă*
— Am înțeles că ai multe teme la matematică, dacă vrei, o să vin mai târziu pe la tine ca să te ajut să le faci.  *spune Namjoon cu o voce caldă*
— Mulțumesc! O să vin eu in camera ta când încep să scriu, bine?
— O să te aștept.*spune el zâmbind*

Nu am mai zis nimic si am plecat spre camera mea.
Ajunsa înăuntru, închid usa cu cheia si mă arunc pe pat.
Ce e cu mine?
Nici macar nu stiu exact cum mă simt.
Privesc tavanul cufundata in gândurile mele, când îmi îndrept privirea spre una dintre fotografiile cu mine si Didi.
Oare ce mai face? De când am ajuns în Coreea nu am prea vorbit cu ea.
Mă ridic de pe pat cu un salt si mă așez pe scaunul brioului.
Îmi deschid laptopul și intru pe facebook să văd ce s-a mai întâmplat.
Dau scroll până îmi apare in fata o poză cu cea mai bună prietenă a mea si o colega de clasa cu care ne înțelegem bine.
Hmmm, oare să ii scriu?
De ce nu?

Convorbire prin mesaje

Eu: Heeeei! Ce faci?
Didi: Bunăăă!!! Bine, mai trăiești?
Eu: Din fericire da :)))
Didi: Cum e in Coreea?
Eu: E ok, dar nu am apucat să văd tot orașul deoarece am fost ocupată.
Didi: Ocupată cu ce? :)))
Eu: Pai, a trebuit să mă instalez in noua mea casă și să îmi cunosc tatăl cât de cât. :)))
Didi: Șiii, cum e tatăl tau? Vă înțelegeți? Semănați?
Eu: Da semănam, nu fizic deoarece el e coreean si eu pe jumătate româncă, dar la caracter chiar semănam mult :))  Este un tip super mișto si protector, e foarte amuzant si ne înțelegem foarte bine.
Didi: Mă bucur! Crede-mă că dacă nu primeam răspunsul ăsta, mă urcam in următorul avion către Coreea si te luam din casa lui.
Eu: Awwe! Chiar așa de mult ții tu la mine?
Didi: Normal! Ce întrebare :)))
Didi: Șii, ai o mama vitrega sau ceva frate sau sora?
Eu: Nu. Tata e necăsătorit si nu mai are alti copiii, e foarte ocupat cu munca plus că eu sunt singura lui prințesă.
Didi: Mi se pare si normal :)))
Didi: Ce lucrează?

Ok, nu pot să ii spun "Didi, tatăl meu este deținătorul companiei BigHit si managerul trupei tale favorite BTS, iar eu stau cu ei in casa si orezarul tau preferat mă enervează la culme."
Ea nu trebuie să afle că eu ii cunosc pe BTS, mai ales că stau cu ei in aceeași casă deoarece;
1. Ar lua primul avion către Coreea.
2. M-ar lua la bătaie pentru că nu i-am spus.
3. Aș sfârși ca domnișoară de onoare la nunta ei cu Suga.
Deci chiar nu trebuie să afle.

Eu: Are un lanț de restaurante prin toată Coreea.
Didi: Uuuu, mâncare :)))
Eu: Dap, fomista de mine are un tata care e si foarte bun la gătit :)))
Didi: Taci că mi se face foame iar.
Eu: Bine, bine :)))
Eu: Stai! Dacă la mine e 16:57, atunci la tine e aproape miezul nopții. De ce nu dormi? Maine ai școală.
Didi: Unde era domnișoara spune-mi când să mă culc. :)))
Eu: Taci că faci urat dimineața când încercă cineva să te trezească.
Didi: Adevărat :)))
Eu: Hai! Gata! Du-te si te culcă!
Didi: Dar vreau să mai vorbim :'(
Eu: Vorbim si mâine, promit.
Didi: Bine! Noapte bună, adica după miază plăcută....știi tu ce vreau să spun.
Eu: Am înțeles :))) Noapte bună, saranghae Didi!
Didi: OMG! De când aștept să spui si tu ceva in coreeană, in România nu vroiai să vorbim așa.
Eu: Eh, obiceiurile se schimbă :)))
Didi: Bine, mă duc acum. Nado saranghae Eve!